Logorama
Filmulet cu logourile firmelor internationale.Este foarte tare. A castigat si oscarul pt best animation short.ENJOY.
Pentru siguranta voastra
Daca un jefuitor te obliga sa scoti bani din bancomat, poti anunta politia, daca introduci codul PIN invers. Ex: daca ai codul 1234, introdu 4321.
Bancomatul recunoaste ca e inversat codul. Aparatul iti da banii, dar fara sa stie jefuitorul, anunta politia, care sa vina imediat in ajutorul tau.
Din pacate se foloseste rar aceasta metoda, fiindca oamenii nu stiu. Dati mai departe sa afle toti
Bancomatul recunoaste ca e inversat codul. Aparatul iti da banii, dar fara sa stie jefuitorul, anunta politia, care sa vina imediat in ajutorul tau.
Din pacate se foloseste rar aceasta metoda, fiindca oamenii nu stiu. Dati mai departe sa afle toti
FEMEIA...instructiuni de folosire
Acest rezumat nu este disponibil.
Dați clic aici pentru a vedea postarea.
Bancuri :D
Niste moldoveni merg la Jocurile Olimpice. La proba de caiac-canoe, moldovenii stau langa mal. Trece echipajul de pe locul 1, moment in care moldovenii incep sa strige:- Huo ba! Chiz*** ma-tii! etc. Nici un raspuns.Trece echipajul de pe locul 2. Moldovenii iar:- Sa va *** etc. Nici un raspuns.Trece echipajul de pe locul 3. Moldovenii striga:- Chiz** ma-tii! Echipajul de pe locul 3 riposteaza:- Ba pe-a ma-tii, ba!Auzind ripostele, moldovenii exclama extaziati:- Astia sunt! HAI ROMANIA !
- Ce diferenta este intre femei si barbati, in ceea ce priveste dorintele acestora?- Femeile vor multe, dar de la unul si acelasi barbat. Barbatii vor acelasi lucru, dar de la mai multe femei!
Merge un om la frizerie sa se barbiereasca. Si ii spune barbierului ca niciodata nu a putut fi bine ras pe obraji.- Nici o problema, spune barbierul scotand o bila mica, de lemn, dintr-un sertar. Luati in gura bila asta si tineti-o intre gingii si obraz.Omul face asta si capata cel mai fin barbierit din cate a simtit vreodata.Apoi intreaba:- Si daca inghiteam bila?- Nici o problema, o aduceati a doua zi inapoi, la fel ca toti ceilalti clienti!
La Facultatea de Medicina Veterinara se tine un curs despre monta la bovine. Studentele (ca de obicei) stau in randurile din fata. Studentii, in randurile din spate.Profesorul spune:- Un taur sanatos, in mod normal, este capabil de pana la 18 monte. O studenta intreba :- D-le profesor, 18 monte pe zi, una dupa alta ?Profesorul :- Da.Studenta, aratand spre randurile baietilor :- Spuneti-le asta si boilor din spate !Dupa un moment de tacere, un student intreaba :- D-le profesor, de 18 ori cu aceeasi femela ?Profesorul :- Nu, cu 18 femele diferite.Studentul, aratand spre randurile fetelor :- Spuneti-le asta si vacilor din fata !
Micile deosebiri dintre barbati si femei: Cum schimbam uleiul?Cum procedeaza EA:1. Conduce 10.000 de km dupa ultimul schimb de ulei.2. Duce masina la Service, o preda mecanicilor, flirteaza putin si merge sa bea o cafea.3. Dupa 15 minute se intoarce, achita si isi ia in primire masina pusa la punct.Costuri:Schimbul uleiului (cu manopera) - 60 RONCafeaua - 1,5 RONTotal - 61,5 RONCum procedeaza EL:1. Merge la un magazin de specialitate, cumpara ulei, filtru si toate cele necesare pentru a efectua schimbul uleiului in propriul garaj.2. Isi da seama ca ligheanul cu ulei vechi este plin si il arunca intr-o groapa sapata in gradina.3. Intra in garaj si deschide o sticla de bere.4. Ridica masina pe cricul pe care l-a cautat o jumatate de ora. Frustrat, mai deschide o bere.5. Impinge ligheanul pentru ulei sub motor.6. Cauta cheia de 16 - fara succes.7. Ia alta cheie la nimereala.8. Aceasta ii cade in ligheanul cu ulei.9. Incearca sa o scoata, dar varsa tot uleiul.10. Priveste uleiul revarsat pe jos, band alta bere.11. Incearca sa monteze filtrul de ulei.12. Apare un prieten care mai aduce sase beri.13. Incep sa povesteasca... schimbul uleiului este amanat.14. A doua zi, cumpara bere.15. Instaleaza noul filtru de ulei.16. Il umple cu un litru de ulei.17. Isi aduce aminte ca are nevoie de cheia din lighean. (vezi 8.)18. Deschide prima bere.19. Incearca sa pescuiasca cheia din lighean cu ajutorul unei surubelnite, dar aluneca pe ulei.20. Cade si se loveste cu capul ce ciment.21. Se enerveaza si arunca surubelnita cat colo.22. 10 minute injura pentru ca surubelnita a distrus posterul cu Miss Decembrie de pe perete.23. Mai bea o bere.24. Ii sangereaza fruntea. Intrerupe tot si se panseaza cu multa grija.25. O bere.26. Inca o bere.27. Mai varsa in rezervor 4 litri de ulei.28. Coboara masina de pe cric.29. De fericire ca a reusit sa schimbe uleiul mai bea o bere.30. Porneste masina pentru o plimbare de proba.31. Este oprit de politie si fiola indica consum ridicat de alcool.32. Politistul este hotarat sa-l duca la sectie si sa-i ia carnetul.33. Disperat, ofera politistului toti banii pe care credea ca-i economiseste schimband singur uleiul.Costuri:Uleiul - 40 RONFiltru - 5 RONSpaga - 50 RONBerea - 22,5 RONTotal - 117,5 RON
- Ce diferenta este intre femei si barbati, in ceea ce priveste dorintele acestora?- Femeile vor multe, dar de la unul si acelasi barbat. Barbatii vor acelasi lucru, dar de la mai multe femei!
Merge un om la frizerie sa se barbiereasca. Si ii spune barbierului ca niciodata nu a putut fi bine ras pe obraji.- Nici o problema, spune barbierul scotand o bila mica, de lemn, dintr-un sertar. Luati in gura bila asta si tineti-o intre gingii si obraz.Omul face asta si capata cel mai fin barbierit din cate a simtit vreodata.Apoi intreaba:- Si daca inghiteam bila?- Nici o problema, o aduceati a doua zi inapoi, la fel ca toti ceilalti clienti!
La Facultatea de Medicina Veterinara se tine un curs despre monta la bovine. Studentele (ca de obicei) stau in randurile din fata. Studentii, in randurile din spate.Profesorul spune:- Un taur sanatos, in mod normal, este capabil de pana la 18 monte. O studenta intreba :- D-le profesor, 18 monte pe zi, una dupa alta ?Profesorul :- Da.Studenta, aratand spre randurile baietilor :- Spuneti-le asta si boilor din spate !Dupa un moment de tacere, un student intreaba :- D-le profesor, de 18 ori cu aceeasi femela ?Profesorul :- Nu, cu 18 femele diferite.Studentul, aratand spre randurile fetelor :- Spuneti-le asta si vacilor din fata !
Micile deosebiri dintre barbati si femei: Cum schimbam uleiul?Cum procedeaza EA:1. Conduce 10.000 de km dupa ultimul schimb de ulei.2. Duce masina la Service, o preda mecanicilor, flirteaza putin si merge sa bea o cafea.3. Dupa 15 minute se intoarce, achita si isi ia in primire masina pusa la punct.Costuri:Schimbul uleiului (cu manopera) - 60 RONCafeaua - 1,5 RONTotal - 61,5 RONCum procedeaza EL:1. Merge la un magazin de specialitate, cumpara ulei, filtru si toate cele necesare pentru a efectua schimbul uleiului in propriul garaj.2. Isi da seama ca ligheanul cu ulei vechi este plin si il arunca intr-o groapa sapata in gradina.3. Intra in garaj si deschide o sticla de bere.4. Ridica masina pe cricul pe care l-a cautat o jumatate de ora. Frustrat, mai deschide o bere.5. Impinge ligheanul pentru ulei sub motor.6. Cauta cheia de 16 - fara succes.7. Ia alta cheie la nimereala.8. Aceasta ii cade in ligheanul cu ulei.9. Incearca sa o scoata, dar varsa tot uleiul.10. Priveste uleiul revarsat pe jos, band alta bere.11. Incearca sa monteze filtrul de ulei.12. Apare un prieten care mai aduce sase beri.13. Incep sa povesteasca... schimbul uleiului este amanat.14. A doua zi, cumpara bere.15. Instaleaza noul filtru de ulei.16. Il umple cu un litru de ulei.17. Isi aduce aminte ca are nevoie de cheia din lighean. (vezi 8.)18. Deschide prima bere.19. Incearca sa pescuiasca cheia din lighean cu ajutorul unei surubelnite, dar aluneca pe ulei.20. Cade si se loveste cu capul ce ciment.21. Se enerveaza si arunca surubelnita cat colo.22. 10 minute injura pentru ca surubelnita a distrus posterul cu Miss Decembrie de pe perete.23. Mai bea o bere.24. Ii sangereaza fruntea. Intrerupe tot si se panseaza cu multa grija.25. O bere.26. Inca o bere.27. Mai varsa in rezervor 4 litri de ulei.28. Coboara masina de pe cric.29. De fericire ca a reusit sa schimbe uleiul mai bea o bere.30. Porneste masina pentru o plimbare de proba.31. Este oprit de politie si fiola indica consum ridicat de alcool.32. Politistul este hotarat sa-l duca la sectie si sa-i ia carnetul.33. Disperat, ofera politistului toti banii pe care credea ca-i economiseste schimband singur uleiul.Costuri:Uleiul - 40 RONFiltru - 5 RONSpaga - 50 RONBerea - 22,5 RONTotal - 117,5 RON
If Mr. Bean Was...
If Mr. Bean Was In Twilight
If Mr. Bean Was Tomb Raider
If Mr. Bean ran For President
If Mr. Bean Was Harry Potter
If Mr. Bean Was A pirate
If Mr. Bean Was In Orphan
If Mr. Bean Was In Legally Blonde
If Mr. Bean Was Bin Laden
If Mr. Bean Was Lady Gaga
If Mr. Bean Had A Daughter
If Mr. Bean Was Justin Bieber
If Mr. Bean Was In Avatar
If Mr. Bean Had A Baby
If Mr. Bean Was Tomb Raider
If Mr. Bean ran For President
If Mr. Bean Was Harry Potter
If Mr. Bean Was A pirate
If Mr. Bean Was In Orphan
If Mr. Bean Was In Legally Blonde
If Mr. Bean Was Bin Laden
If Mr. Bean Was Lady Gaga
If Mr. Bean Had A Daughter
If Mr. Bean Was Justin Bieber
If Mr. Bean Was In Avatar
If Mr. Bean Had A Baby
Ce este, de fapt, K-1?
Ce este, de fapt, K-1?
K de la Karate, K de la Kung-Fu, K de la Kempo, K de la Kick Box, K de la Kakutogi. 1 de la primul. Cel mai bun. Unicul. Acestea s-au vrut a fi atributele ascunse din spatele povestii de succes ale celui mai celebru turneu mondial al sporturilor de lupta. Intre faima si adulatie, scandaluri si contestari, legenda si adevar, K-1 continua sa fascineze atat generatiile de tineri, cat si cunoscatorii pasionati ai fenomenului. Ladies and Gentelmens, let’s get ready to rumbleeeeeeeee!
Pasi mici pe un drum corect?
Cand cei mai buni luptatori ai disciplinelor de striking (sporturile de lupta in care se pune accentul pe lovituri) se intalnesc in mijlocul franghiilor care marginesc ringul, lupta se numeste K-1. Salile imense din Tara Soarelui Rasare, unde se desfasoara calificarile si finalele turneelor K-1, devin arhipline in mai putin de o ora, iar biletele se epuizeaza in ritm furibund cu saptamani sau luni inainte de inceperea meciurilor. Banii pusi in joc sunt de ordinul milioanelor de dolari, iar spectacolul se apropie deseori de perfectiune. Actorii sunt niste adevarate masini de administrat durere. Durere resimtita de adversari sub forma unor lovituri absolut devastatoare, aducatoare de K.O., responsabile de fracturi, rupturi musculare si contuzii. Aici intra doar campionii mondiali sau intercontinentali in sporturile de lupta in regim full-contact.
Nu trebuie sa fi un impatimit al Kick-Box-ului, Karate-ului sau San-Shou-ului pentru a fi atras de meciurile din K-1. Studiile sociologice au demonstrat in mod surprinzator ca marea majoritate a fanilor fenomenului este compusa din copii si tineri in cautarea unor modele de forta si putere, adolescente atrase de charisma unor luptatori total diferiti de boy-friend-ul astenic si emo de la liceu, si oameni obisnuiti, de la simpli muncitori la manageri de top si de la infractori de drept comun la profesori universitari. Un psiholog ar spune ca oamenii obisnuiti au fost sedusi dintotdeauna de vizionarea unei confruntari dure intre doi barbati masivi, cunoscatori ai tainelor de lupta, capabili sa-si administreze lovituri spectaculoase care ar ucide usor un om normal. Cu alte cuvinte, subconstientul oamenilor este innebunit dupa divertismenul livrat sub forma unor lupte nemaivazute. Iar K-1 asta face – ofera o forma de violenta controlata, perfect marketabila si extrem de gustata de o mare parte a societatii umane actuale.
Masutatsu Oyama, parintele scolii Kyokushin, ultimul mare Karate-ka al secolului XX
In anul 1993, Maestrul Kazuyoshi Ishii, unul dintre nenumaratii Karate-ka de prestigiu din Japonia, lanseaza un nou concept de infruntare publica intre practicantii de sporturi de contact de categorie grea. Valul care a urmat a intrecut si cele mai optimiste estimari ale lui Ishii. Acest Karate-ka de succes si-a inceput cariera martiala in cadrul celei mai puternice scoli de karate din acea perioada, Kyokushin-kai. Ajunge in prima instanta elev al nimeni altuia decat Masutatsu Oyama, parintele scolii Kyokushin, cel care a fost considerat de multi cunoscatori drept ultimul mare maestru de Karate al secolului XX. Ishii este insa atras de conceptiile unui alt celebru elev al Maestrului Oyama, Hideyuki Ashihara. Cand acesta paraseste Kokushin Karate pentru a-si forma propria scoala, denumita Ashihara Karate, Ishii il urmeaza. Colaborarea dintre cei doi “fugari” a durat doar cateva luni. La inceputul anului 1980, Kazuyoshi Ishii isi fondeaza noua scoala personala de Karate, denumita Seidokan (in traducere aproximativa, Drumul Corect), iar Seidokan a fost literalmente “samburele” din care a incoltit mai apoi Imperiul K-1. Succesul primelor turnee de Seidokan Karate s-a bazat pe “reteta” lui Ishii. Acesta a conceput un regulament hibrid intre regulile din Kyokushin combinate cu cele din Kick-Box. Cu alte cuvinte, luptele se desfasurau in ringuri de box, iar adversarii puteau folosi toata gama de tehnici permise din Kyokushin, alaturi de loviturile de brat la fata, interzise in Kyokushin. Pentru a remedia acest detaliu si a face in ultima instanta lupte cat mai spectaculoase si pe intelesul publicului occidental, Ishii introduce in premiera manusile de box, alaturi de un regulament foarte asemanator competitiilor de Kick-Box Low Kick. Ce putea fi mai atragator pentru spectatori decat aducerea in interiorul ringului a campionilor mondiali din cele mai diverse stiluri?
De fapt nu a fost chiar asa, multi reprezentanti ai artelor martiale traditionale refuzand sa-si trimita luptatorii in ringurile de K-1, motivand fie necunoasterea regulamentului, fie tradarea codurilor stravechi de lupta. Multi cunoscatori au tradus asta pur si simplu prin frica. Frica de a nu fi umiliti in ringul unde peste 85% din confruntari se sfarsesc prin K.O. In perimetrul de sase metri pe sase, au avut curajul sa intre doar marii campioni de Kyokushin, Seidokan, Kick-Box, Thai-Box sau San Shou. Evident si sumele imense de bani si-au spus un cuvant greu in acesta ecuatie. Meciurile, adevarate demonstratii de maiestrie si arta umana vie, sunt impartite in trei runde a cate trei minute fiecare. In caz de egalitate, se mai adauga doua runde. De cele mai multe ori, spectatorii nu apuca sfarsitul celor trei runde. Rata K.O.-urilor receptionate de nefericiti este de-a dreptul ametitoare. Pentru a creste spectaculozitatea confruntarilor, a fost conceput un regulament relativ simplu care sa accelereze probabilitatea unui knock out. Pentru siguranta luptatorilor, au fost eliminate proiectarile si lupta la sol, loviturile de cot, precum si cele administrate in articulatii, coloana vertebrala, ceafa sau testicole. Insa a ramas permisa avalansa de pumni si picioare la cap si la corp, alaturi de ucigatoarele lovituri cu tibia pe coapsa. Adaugati aceste date tehnice unor “munti” de peste 100 kilograme de oase si pachete de muschi bine antrenate, si veti avea o imagine despre explozia loviturilor de pumni si picioare din ringurile unde au loc intalnirile razboinicilor K-1.
Arsenalul unor gladiatori moderni
Principalul obiectiv al fiecarui luptator din ringurile K-1, este acela de a castiga prin K.O. sau decizia unanima a corpului de arbitri. Evident, toti cauta knock out-ul din mai multe motive, cel mai important fiind de ordin pragmatic, legat de piramidele K-1 din cadrul turneelor finale, cand luptatorii sunt nevoiti sa lupte mai multe meciuri in decursul aceleiasi seri. Un meci terminat in prima repriza prin K.O.-ul adversarului, te scuteste de eventuale accidentari care pot sa te scoata din forma in meciurile urmatoare, sau de calvarul celor trei reprize epuizante, care te storc de vlaga, lasandu-te fara de energie si explozie in meciurile urmatoare.
In plus, puterea de a scoate un adversar din lupta cu o singura lovitura decisiva, a fost cautata intotdeauna de ochii atenti ai lui Ishii si ai echipei sale. Cu alte cuvinte, daca esti un luptator spectaculos, faci spectacol si in ring, lumea se inghesuie sa te vada, tu devii un star, contractele tale de publicitate cresc, iar banii intra in conturile K-1. Tehnicile de brate sunt asemanatoare cu cele din box, directa, croseul, upper-cut-ul si jab-ul. Asemanarile insa se opresc aici, pentru ca garda si defensiva din box sunt sinucigase in ringurile K-1, dupa cum au dovedit meciurile unor fosti mari boxeri precum Francois Botha, Shannon Briggs, Ray Mercer sau Mike Bernardo. Toti acestia au fost masacrati de lovituri de picior, in fata carora nu au gasit solutii. Clinciul nu este permis, deoarece deseori luptatorii obositi sau cei care acuza lovituri, profita de clinci pentru a-si regla respiratia si a se odihni. In plus, clinciurile dese fragmenteaza meciul si scad spectaculozitatea. In K-1 ai voie sa te agati de adversar doar in momentul livrarii unei singure lovituri de genunchi. Toate aceste schimbari au dus la aparitia a noi strategii de lupta. Bunaoara, loviturile de picior se restrang doar la lovitura circulara pe interiorul sau exteriorul coapsei, loviturile frontale la abdomen si barbie, lovitura circulara de picior la cap sau gat, si lovitura prin intoarcere la ficat. Aceste tehnici de picior sunt cele mai uzitate, alaturi de tehnicile de box, luptatorii lucrandu-le in cadrul a sute de combinatii, timp de mii si mii de ore, pana cand le intra in reflexe.
O selectie a cateva dintre cele mai spectaculoase momente din istoria K-1
Cei mai temuti luptatori sunt cei care stapanesc la perfectie temutele lovituri circulare cu tibia pe coapsa adversarului. Acestea sunt cunoscute sub titulaturile de “low kick” sau “gedan mawashi geri” in japoneza. Cei veniti din Kyokushin, Seidokan sau Muay Thai, si-au masacrat la propriu oponentii cu acesta tehnica simpla dar care, odata stapanita la perfectie, ofera un avantaj redutabil, fie in ring, fie in conditiile luptei de strada. Regretatul Andy Hug, mare campion K-1, facea ravagii cu al sau mawashi gedan. La fel stilistul Muay Thai, Peter Aerts, triplu campion K-1, ale carui puternice low kicks au dus deseori la ruperea muschiului cvadriceps al adversarilor. Sem Schilt, uriasul inalt de 2,12 metri inaltime, provenit tot din Kyokushin, la randul sau triplu campion K-1, a folosit deseori loviturile circulare de picior joase, pentru a-si castiga meciurile.
Cei 8 finalisti K-1 ai piramidei de la Yokohama din 2008
Spre disperarea lui Ishii, care initial isi dorise sa faca din K-1 un turneu in care stilistii de Karate sa domine celelalte stiluri, campionatele K-1 au ajuns sa fie castigate in mare parte de sportivii proveniti din Kick-Box si Thai-Box, campioni precum Ernesto Hoost, Buakaw Por Puramuk, Remy Bonjasky, Peter Aerts, Andy Souwer, Albert Kraus, Ray Sefo sau Mark Hunt. Secretul acestora a fost simplu, dar Ishii nu l-a anticipat la inceputurile K-1. Regulamentul intocmit de el semana picatura de apa cu regulamentul de lupta din Kick-Box, deci pe undeva sportivii proveniti din acesta directie aveau din start un avantaj natural, cunoscand tehnicile specifice. Absolut toti luptatorii K-1 sunt profesionisti care se antreneaza zilnic ore in sir pentru a excela cateva minute in ring. Nu se poate altfel. In K-1 pretul succesului este amar si are gust de sange si sudoare. Antrenamentele dure si luptele epuizante sunt meseria lor. Incepand de la regimul alimentar special, trec prin antrenamente variate de ridicat greutati, chiar si prin sesiuni de atletism si inot. Dar prioritatea o detin miile de ore de antrenament specific in care se “rup” la propriu sacii de box si pernele de lovit. Urmeaza sedinte interminabile in care se slefuieste tehnica de lovire si deplasare in ring, urmata de aprofundarea tacticilor si strategiilor diferite in functie de adversarii care urmeaza sa fie intalniti.
Olandezul Remy "The Flying Gentleman" Bonjasky, campion mondial K-1 in 2003, 2004 si 2008
Starurile K-1 si industria din jurul lor
Imperiul K-1 este foarte popular in Japonia, Coreea de Sud, Brazilia si Europa. Marile Turnee din Tokyo, Yokohama, Fukuoka, Osaka, Saitama si Fukuoka sunt transmise live prin Fuji Network in intreaga lume, iar prin sistemele Pay Per View si ESPN2 sunt vizionate de catre zeci de milioane de fani. In ultimii ani, canalul TV Eurosport si-a facut un bun obicei prin difuzarea galelor K-1 din intreaga lume. Totusi fenomenul K-1 isi traieste momentele de glorie maxima in imensele sali acoperite din metropolele Japoniei. Acolo se strang peste 70.000 de spectatori in cadrul turneeelor de calificare. Pretul biletelor sare deseori de 500 euro, dar acest amanunt pare sa nu deranjeze pe nimeni. Incurajati de succesul din tara-mama, consiliul K-1 a lansat promotii in intreaga lume. Astfel in prezent, se desfasoara, K-1 Paris, K-1 Amsterdam, K-1 Oceania, K-1 Seul si multe altele. Pariticipantii la K-1 sunt superstaruri inca dinainte de a ajunge in ringurile nipone. Regretatul Andy Hug multiplu campion de Kyokushin si campion K-1 in 1996, era preferatul spectatorilor niponi. Peter Aerts, Ernesto Hoost, Remy Bonjasky si Badr Hari sunt cele mai bune produse ale scolilor olandeze de Kick-Box. Jerome le Baner este de departe cel mai bun kick-boxer francez. Veteranii Ray Sefo si Mark Hunt sunt campionii Oceaniei. Glaube Feitosa si Francisco Filho Alves nu sunt doar cei mai buni luptatori ai Kyokushinului brazilian, ci si cei mai buni exponenti ai karateului full contact din toate timpurile.
Unul dintre cei mai spectaculosi luptatori din toate timpurile, Andy Hug, a murit din nefericire la numai 36 de ani, rapus de leucemie
Constienti de dorinta publicului nipon de a vedea luptatori cat mai masivi fizic, organizatorii au facut rabat de la calitate (spre indignarea cunoscatorilor) si au promovat o serie de colosi atehnici precum fostul jucator de fotbal american Bob Sapp, “monstrul” brazilian Montanha Silva, ex-sumotori-ul Akebono, precum si gigantul coreean inalt de 2,18 metri, Hong Man Choi. Succesul imens al intrecerilor, alaturi de spectaculozitatea unor lupte intre gigantii K-1 si adevaratii luptatori ai aceleiasi promotii, au dus la dezvoltarea unei adevarate industrii de facut bani. Astfel, promotorii K-1 au ajuns sa castige mai multi bani din vanzarea de jocuri de calculator, tricouri, mascote, brelocuri, postere cu luptatorii celebri decat din vanzarea de bilete. Bob Sapp, de exemplu, a ajuns milionar in urma reclamelor la guma de mestecat, pizza si aparate de ras, difuzate in Japonia si Coreea de Sud.
Maimutoiul Bob Sapp, o rusine pentru K-1
K-1 World MAX, divizia celor mici si aprigi
Succesul initial al K-1 s-a bazat pe aducerea in ring al luptatorilor de categorie grea si supergrea, deoarece la aceste categorii K.O.-urile au o frecventa mult mai mare datorita fortei dezvoltate in lovituri de catre luptatori masivi si tehnici in acelasi timp. Totusi, tehnicitatea, ritmul, cadenta si rezistenta luptatorilor din categoriile mici nu a ramas straine promotorilor K-1. Pentru a iesi in intampinarea unor luptatori de exceptie, dar a caror greutate nu depaseste 70 kilograme, K-1 a lansat o noua promotie dedicata exclusiv acestora. Deja celebra K-1 MAX (Middleweight Artistic Extreme) a reusit sa capteze in scurt timp atentia cunoscatorilor in domeniu. Multi dintre acestia declarand ca K-1 MAX ofera adevaratul spectacol de forta, viteza si tehnicitate. Spectacol pe care il oferea si categoria grea in anii de glorie ai unora precum Le Banner, Sefo, Aerts, Hoost sau Filho.
Elita luptatorilor din World MAX
Ritmul ametitor al schimbului de lovituri din ring, tehnicitatea incredibila, dinamismul neegalat al luptelor au dus in scurt timp la lansarea si consacrarea unor luptatori extraordinari. Oricine este familiarizat cu meciurile din K-1 MAX, va fi cucerit mai devreme sau mai tarziu de forta pumnilor grecului Michalis Zambidis, de loviturile incredibile de picioare executate din orice unghi de catre thailandezul Buakaw Por Pramuk, tehnica impecabila si tactica lui Andy Souwer, combinatiile brat-picior ale lui Albert Kraus, disciplina de ring si insistenta lui Masato, forta si agresivitatea lui Gago Drago sau curajul si tehnica desavarsita a noii senzatii, ucraineanul Artur Kyshenko.
Artur "White" Kyshenko (dreapta), nascut in 1986, campionul Ucrainei la Thai Box, finalist al K-1 World MAX in 2008
Contestari, Yakuza si Fiscul
Evident, un asemenea fenomen mediatic cu implicatii internationale atat economice, cat si sociale, nu pute sa scape de probleme si necazuri. Primii dezamagiti au fost spectatorii cunoscatori ai vechiului spritul al competitiei, care au reprosat conducerii K-1 ca nu a stiut sa aleaga noua generatie, o generatie ce nu se ridica la nivelul celor din anii de glorie. Tinere talente promitatoare precum Alexey Ignashov, Alexander Ustinov, Martin Holm sau Carter Williams s-au pierdut nemeritat in anonimat, in favoarea promovarii unor freak-show-uri, unde rolul principal era detinut de Hong-Man Choi sau Bob Sapp.
O alta lovitura de imagine si audienta receptionata in plin de K-1, a fost aparitia in paralel a fenomenului MMA, care literalmente i-a luat fata in ultimii ani. Turneele MMA, promovate in principal de PrideFc si UFC, prezinta lupte mult mai spectaculoase, unde protagosnitii au reguli mai libere si tehnici mai diverse. Evident premiile si banii din lumea MMA, eclipseaza in prezent sumele de bani vehiculate in K-1. In contrapartida, K-1 a lansat propria promotie de MMA, K-1 ROMANEX, promotie care nu s-a ridicat la nivelul rivalelor din domeniu. Alte probleme au venit din sfera finaciara, fondatorul Kazuioshi Ishii fiind condamnat de fiscul nipon pentru evaziune fiscala. Ishii a fost arestat pe baza zvonurilor privind implicarea sa in spalarea de bani si furtul unei sume de 530 milioane yeni. In ciuda acestei situatii, Ishii a iesit linistit din inchisoarea Shizuka, dupa o sedere de doar 2 luni. Initial primise o condamnare de 22 luni. Dar pentru prietenii Yakuza, 22 se traduce prin 2… Curtea a fost “nevoita” sa accepte faptul ca Ishii era un “cetatean model” in inchisoare, fiind eliberat pentru buna purtare.
Kazuyoshi Ishii, fondatorul K-1, in prezent un personaj controversat
Zvonurile despre legaturile stranse dintre Ishii si liderii Yakuza par a se adeveri. Presa nipona relata ca in momentul eliberarii, autoritatile mai aveau putin si-i cerau iertare in genunchi. Ca sa vedem pana unde merge influenta Yakuza, merita mentionat ca Ishii a primit din partea prestigioasei publicatii de arte martiale “Black Belt Magazine” titlul de “Man of the Year” in anul 2004. Noroc ca Ishii este un om modest – daca ar fi vrut, cu siguranta iesea “Man of the Year “ in fiecare an.
K de la Karate, K de la Kung-Fu, K de la Kempo, K de la Kick Box, K de la Kakutogi. 1 de la primul. Cel mai bun. Unicul. Acestea s-au vrut a fi atributele ascunse din spatele povestii de succes ale celui mai celebru turneu mondial al sporturilor de lupta. Intre faima si adulatie, scandaluri si contestari, legenda si adevar, K-1 continua sa fascineze atat generatiile de tineri, cat si cunoscatorii pasionati ai fenomenului. Ladies and Gentelmens, let’s get ready to rumbleeeeeeeee!
Pasi mici pe un drum corect?
Cand cei mai buni luptatori ai disciplinelor de striking (sporturile de lupta in care se pune accentul pe lovituri) se intalnesc in mijlocul franghiilor care marginesc ringul, lupta se numeste K-1. Salile imense din Tara Soarelui Rasare, unde se desfasoara calificarile si finalele turneelor K-1, devin arhipline in mai putin de o ora, iar biletele se epuizeaza in ritm furibund cu saptamani sau luni inainte de inceperea meciurilor. Banii pusi in joc sunt de ordinul milioanelor de dolari, iar spectacolul se apropie deseori de perfectiune. Actorii sunt niste adevarate masini de administrat durere. Durere resimtita de adversari sub forma unor lovituri absolut devastatoare, aducatoare de K.O., responsabile de fracturi, rupturi musculare si contuzii. Aici intra doar campionii mondiali sau intercontinentali in sporturile de lupta in regim full-contact.
Nu trebuie sa fi un impatimit al Kick-Box-ului, Karate-ului sau San-Shou-ului pentru a fi atras de meciurile din K-1. Studiile sociologice au demonstrat in mod surprinzator ca marea majoritate a fanilor fenomenului este compusa din copii si tineri in cautarea unor modele de forta si putere, adolescente atrase de charisma unor luptatori total diferiti de boy-friend-ul astenic si emo de la liceu, si oameni obisnuiti, de la simpli muncitori la manageri de top si de la infractori de drept comun la profesori universitari. Un psiholog ar spune ca oamenii obisnuiti au fost sedusi dintotdeauna de vizionarea unei confruntari dure intre doi barbati masivi, cunoscatori ai tainelor de lupta, capabili sa-si administreze lovituri spectaculoase care ar ucide usor un om normal. Cu alte cuvinte, subconstientul oamenilor este innebunit dupa divertismenul livrat sub forma unor lupte nemaivazute. Iar K-1 asta face – ofera o forma de violenta controlata, perfect marketabila si extrem de gustata de o mare parte a societatii umane actuale.
Masutatsu Oyama, parintele scolii Kyokushin, ultimul mare Karate-ka al secolului XX
In anul 1993, Maestrul Kazuyoshi Ishii, unul dintre nenumaratii Karate-ka de prestigiu din Japonia, lanseaza un nou concept de infruntare publica intre practicantii de sporturi de contact de categorie grea. Valul care a urmat a intrecut si cele mai optimiste estimari ale lui Ishii. Acest Karate-ka de succes si-a inceput cariera martiala in cadrul celei mai puternice scoli de karate din acea perioada, Kyokushin-kai. Ajunge in prima instanta elev al nimeni altuia decat Masutatsu Oyama, parintele scolii Kyokushin, cel care a fost considerat de multi cunoscatori drept ultimul mare maestru de Karate al secolului XX. Ishii este insa atras de conceptiile unui alt celebru elev al Maestrului Oyama, Hideyuki Ashihara. Cand acesta paraseste Kokushin Karate pentru a-si forma propria scoala, denumita Ashihara Karate, Ishii il urmeaza. Colaborarea dintre cei doi “fugari” a durat doar cateva luni. La inceputul anului 1980, Kazuyoshi Ishii isi fondeaza noua scoala personala de Karate, denumita Seidokan (in traducere aproximativa, Drumul Corect), iar Seidokan a fost literalmente “samburele” din care a incoltit mai apoi Imperiul K-1. Succesul primelor turnee de Seidokan Karate s-a bazat pe “reteta” lui Ishii. Acesta a conceput un regulament hibrid intre regulile din Kyokushin combinate cu cele din Kick-Box. Cu alte cuvinte, luptele se desfasurau in ringuri de box, iar adversarii puteau folosi toata gama de tehnici permise din Kyokushin, alaturi de loviturile de brat la fata, interzise in Kyokushin. Pentru a remedia acest detaliu si a face in ultima instanta lupte cat mai spectaculoase si pe intelesul publicului occidental, Ishii introduce in premiera manusile de box, alaturi de un regulament foarte asemanator competitiilor de Kick-Box Low Kick. Ce putea fi mai atragator pentru spectatori decat aducerea in interiorul ringului a campionilor mondiali din cele mai diverse stiluri?
De fapt nu a fost chiar asa, multi reprezentanti ai artelor martiale traditionale refuzand sa-si trimita luptatorii in ringurile de K-1, motivand fie necunoasterea regulamentului, fie tradarea codurilor stravechi de lupta. Multi cunoscatori au tradus asta pur si simplu prin frica. Frica de a nu fi umiliti in ringul unde peste 85% din confruntari se sfarsesc prin K.O. In perimetrul de sase metri pe sase, au avut curajul sa intre doar marii campioni de Kyokushin, Seidokan, Kick-Box, Thai-Box sau San Shou. Evident si sumele imense de bani si-au spus un cuvant greu in acesta ecuatie. Meciurile, adevarate demonstratii de maiestrie si arta umana vie, sunt impartite in trei runde a cate trei minute fiecare. In caz de egalitate, se mai adauga doua runde. De cele mai multe ori, spectatorii nu apuca sfarsitul celor trei runde. Rata K.O.-urilor receptionate de nefericiti este de-a dreptul ametitoare. Pentru a creste spectaculozitatea confruntarilor, a fost conceput un regulament relativ simplu care sa accelereze probabilitatea unui knock out. Pentru siguranta luptatorilor, au fost eliminate proiectarile si lupta la sol, loviturile de cot, precum si cele administrate in articulatii, coloana vertebrala, ceafa sau testicole. Insa a ramas permisa avalansa de pumni si picioare la cap si la corp, alaturi de ucigatoarele lovituri cu tibia pe coapsa. Adaugati aceste date tehnice unor “munti” de peste 100 kilograme de oase si pachete de muschi bine antrenate, si veti avea o imagine despre explozia loviturilor de pumni si picioare din ringurile unde au loc intalnirile razboinicilor K-1.
Arsenalul unor gladiatori moderni
Principalul obiectiv al fiecarui luptator din ringurile K-1, este acela de a castiga prin K.O. sau decizia unanima a corpului de arbitri. Evident, toti cauta knock out-ul din mai multe motive, cel mai important fiind de ordin pragmatic, legat de piramidele K-1 din cadrul turneelor finale, cand luptatorii sunt nevoiti sa lupte mai multe meciuri in decursul aceleiasi seri. Un meci terminat in prima repriza prin K.O.-ul adversarului, te scuteste de eventuale accidentari care pot sa te scoata din forma in meciurile urmatoare, sau de calvarul celor trei reprize epuizante, care te storc de vlaga, lasandu-te fara de energie si explozie in meciurile urmatoare.
In plus, puterea de a scoate un adversar din lupta cu o singura lovitura decisiva, a fost cautata intotdeauna de ochii atenti ai lui Ishii si ai echipei sale. Cu alte cuvinte, daca esti un luptator spectaculos, faci spectacol si in ring, lumea se inghesuie sa te vada, tu devii un star, contractele tale de publicitate cresc, iar banii intra in conturile K-1. Tehnicile de brate sunt asemanatoare cu cele din box, directa, croseul, upper-cut-ul si jab-ul. Asemanarile insa se opresc aici, pentru ca garda si defensiva din box sunt sinucigase in ringurile K-1, dupa cum au dovedit meciurile unor fosti mari boxeri precum Francois Botha, Shannon Briggs, Ray Mercer sau Mike Bernardo. Toti acestia au fost masacrati de lovituri de picior, in fata carora nu au gasit solutii. Clinciul nu este permis, deoarece deseori luptatorii obositi sau cei care acuza lovituri, profita de clinci pentru a-si regla respiratia si a se odihni. In plus, clinciurile dese fragmenteaza meciul si scad spectaculozitatea. In K-1 ai voie sa te agati de adversar doar in momentul livrarii unei singure lovituri de genunchi. Toate aceste schimbari au dus la aparitia a noi strategii de lupta. Bunaoara, loviturile de picior se restrang doar la lovitura circulara pe interiorul sau exteriorul coapsei, loviturile frontale la abdomen si barbie, lovitura circulara de picior la cap sau gat, si lovitura prin intoarcere la ficat. Aceste tehnici de picior sunt cele mai uzitate, alaturi de tehnicile de box, luptatorii lucrandu-le in cadrul a sute de combinatii, timp de mii si mii de ore, pana cand le intra in reflexe.
O selectie a cateva dintre cele mai spectaculoase momente din istoria K-1
Cei mai temuti luptatori sunt cei care stapanesc la perfectie temutele lovituri circulare cu tibia pe coapsa adversarului. Acestea sunt cunoscute sub titulaturile de “low kick” sau “gedan mawashi geri” in japoneza. Cei veniti din Kyokushin, Seidokan sau Muay Thai, si-au masacrat la propriu oponentii cu acesta tehnica simpla dar care, odata stapanita la perfectie, ofera un avantaj redutabil, fie in ring, fie in conditiile luptei de strada. Regretatul Andy Hug, mare campion K-1, facea ravagii cu al sau mawashi gedan. La fel stilistul Muay Thai, Peter Aerts, triplu campion K-1, ale carui puternice low kicks au dus deseori la ruperea muschiului cvadriceps al adversarilor. Sem Schilt, uriasul inalt de 2,12 metri inaltime, provenit tot din Kyokushin, la randul sau triplu campion K-1, a folosit deseori loviturile circulare de picior joase, pentru a-si castiga meciurile.
Cei 8 finalisti K-1 ai piramidei de la Yokohama din 2008
Spre disperarea lui Ishii, care initial isi dorise sa faca din K-1 un turneu in care stilistii de Karate sa domine celelalte stiluri, campionatele K-1 au ajuns sa fie castigate in mare parte de sportivii proveniti din Kick-Box si Thai-Box, campioni precum Ernesto Hoost, Buakaw Por Puramuk, Remy Bonjasky, Peter Aerts, Andy Souwer, Albert Kraus, Ray Sefo sau Mark Hunt. Secretul acestora a fost simplu, dar Ishii nu l-a anticipat la inceputurile K-1. Regulamentul intocmit de el semana picatura de apa cu regulamentul de lupta din Kick-Box, deci pe undeva sportivii proveniti din acesta directie aveau din start un avantaj natural, cunoscand tehnicile specifice. Absolut toti luptatorii K-1 sunt profesionisti care se antreneaza zilnic ore in sir pentru a excela cateva minute in ring. Nu se poate altfel. In K-1 pretul succesului este amar si are gust de sange si sudoare. Antrenamentele dure si luptele epuizante sunt meseria lor. Incepand de la regimul alimentar special, trec prin antrenamente variate de ridicat greutati, chiar si prin sesiuni de atletism si inot. Dar prioritatea o detin miile de ore de antrenament specific in care se “rup” la propriu sacii de box si pernele de lovit. Urmeaza sedinte interminabile in care se slefuieste tehnica de lovire si deplasare in ring, urmata de aprofundarea tacticilor si strategiilor diferite in functie de adversarii care urmeaza sa fie intalniti.
Olandezul Remy "The Flying Gentleman" Bonjasky, campion mondial K-1 in 2003, 2004 si 2008
Starurile K-1 si industria din jurul lor
Imperiul K-1 este foarte popular in Japonia, Coreea de Sud, Brazilia si Europa. Marile Turnee din Tokyo, Yokohama, Fukuoka, Osaka, Saitama si Fukuoka sunt transmise live prin Fuji Network in intreaga lume, iar prin sistemele Pay Per View si ESPN2 sunt vizionate de catre zeci de milioane de fani. In ultimii ani, canalul TV Eurosport si-a facut un bun obicei prin difuzarea galelor K-1 din intreaga lume. Totusi fenomenul K-1 isi traieste momentele de glorie maxima in imensele sali acoperite din metropolele Japoniei. Acolo se strang peste 70.000 de spectatori in cadrul turneeelor de calificare. Pretul biletelor sare deseori de 500 euro, dar acest amanunt pare sa nu deranjeze pe nimeni. Incurajati de succesul din tara-mama, consiliul K-1 a lansat promotii in intreaga lume. Astfel in prezent, se desfasoara, K-1 Paris, K-1 Amsterdam, K-1 Oceania, K-1 Seul si multe altele. Pariticipantii la K-1 sunt superstaruri inca dinainte de a ajunge in ringurile nipone. Regretatul Andy Hug multiplu campion de Kyokushin si campion K-1 in 1996, era preferatul spectatorilor niponi. Peter Aerts, Ernesto Hoost, Remy Bonjasky si Badr Hari sunt cele mai bune produse ale scolilor olandeze de Kick-Box. Jerome le Baner este de departe cel mai bun kick-boxer francez. Veteranii Ray Sefo si Mark Hunt sunt campionii Oceaniei. Glaube Feitosa si Francisco Filho Alves nu sunt doar cei mai buni luptatori ai Kyokushinului brazilian, ci si cei mai buni exponenti ai karateului full contact din toate timpurile.
Unul dintre cei mai spectaculosi luptatori din toate timpurile, Andy Hug, a murit din nefericire la numai 36 de ani, rapus de leucemie
Constienti de dorinta publicului nipon de a vedea luptatori cat mai masivi fizic, organizatorii au facut rabat de la calitate (spre indignarea cunoscatorilor) si au promovat o serie de colosi atehnici precum fostul jucator de fotbal american Bob Sapp, “monstrul” brazilian Montanha Silva, ex-sumotori-ul Akebono, precum si gigantul coreean inalt de 2,18 metri, Hong Man Choi. Succesul imens al intrecerilor, alaturi de spectaculozitatea unor lupte intre gigantii K-1 si adevaratii luptatori ai aceleiasi promotii, au dus la dezvoltarea unei adevarate industrii de facut bani. Astfel, promotorii K-1 au ajuns sa castige mai multi bani din vanzarea de jocuri de calculator, tricouri, mascote, brelocuri, postere cu luptatorii celebri decat din vanzarea de bilete. Bob Sapp, de exemplu, a ajuns milionar in urma reclamelor la guma de mestecat, pizza si aparate de ras, difuzate in Japonia si Coreea de Sud.
Maimutoiul Bob Sapp, o rusine pentru K-1
K-1 World MAX, divizia celor mici si aprigi
Succesul initial al K-1 s-a bazat pe aducerea in ring al luptatorilor de categorie grea si supergrea, deoarece la aceste categorii K.O.-urile au o frecventa mult mai mare datorita fortei dezvoltate in lovituri de catre luptatori masivi si tehnici in acelasi timp. Totusi, tehnicitatea, ritmul, cadenta si rezistenta luptatorilor din categoriile mici nu a ramas straine promotorilor K-1. Pentru a iesi in intampinarea unor luptatori de exceptie, dar a caror greutate nu depaseste 70 kilograme, K-1 a lansat o noua promotie dedicata exclusiv acestora. Deja celebra K-1 MAX (Middleweight Artistic Extreme) a reusit sa capteze in scurt timp atentia cunoscatorilor in domeniu. Multi dintre acestia declarand ca K-1 MAX ofera adevaratul spectacol de forta, viteza si tehnicitate. Spectacol pe care il oferea si categoria grea in anii de glorie ai unora precum Le Banner, Sefo, Aerts, Hoost sau Filho.
Elita luptatorilor din World MAX
Ritmul ametitor al schimbului de lovituri din ring, tehnicitatea incredibila, dinamismul neegalat al luptelor au dus in scurt timp la lansarea si consacrarea unor luptatori extraordinari. Oricine este familiarizat cu meciurile din K-1 MAX, va fi cucerit mai devreme sau mai tarziu de forta pumnilor grecului Michalis Zambidis, de loviturile incredibile de picioare executate din orice unghi de catre thailandezul Buakaw Por Pramuk, tehnica impecabila si tactica lui Andy Souwer, combinatiile brat-picior ale lui Albert Kraus, disciplina de ring si insistenta lui Masato, forta si agresivitatea lui Gago Drago sau curajul si tehnica desavarsita a noii senzatii, ucraineanul Artur Kyshenko.
Artur "White" Kyshenko (dreapta), nascut in 1986, campionul Ucrainei la Thai Box, finalist al K-1 World MAX in 2008
Contestari, Yakuza si Fiscul
Evident, un asemenea fenomen mediatic cu implicatii internationale atat economice, cat si sociale, nu pute sa scape de probleme si necazuri. Primii dezamagiti au fost spectatorii cunoscatori ai vechiului spritul al competitiei, care au reprosat conducerii K-1 ca nu a stiut sa aleaga noua generatie, o generatie ce nu se ridica la nivelul celor din anii de glorie. Tinere talente promitatoare precum Alexey Ignashov, Alexander Ustinov, Martin Holm sau Carter Williams s-au pierdut nemeritat in anonimat, in favoarea promovarii unor freak-show-uri, unde rolul principal era detinut de Hong-Man Choi sau Bob Sapp.
O alta lovitura de imagine si audienta receptionata in plin de K-1, a fost aparitia in paralel a fenomenului MMA, care literalmente i-a luat fata in ultimii ani. Turneele MMA, promovate in principal de PrideFc si UFC, prezinta lupte mult mai spectaculoase, unde protagosnitii au reguli mai libere si tehnici mai diverse. Evident premiile si banii din lumea MMA, eclipseaza in prezent sumele de bani vehiculate in K-1. In contrapartida, K-1 a lansat propria promotie de MMA, K-1 ROMANEX, promotie care nu s-a ridicat la nivelul rivalelor din domeniu. Alte probleme au venit din sfera finaciara, fondatorul Kazuioshi Ishii fiind condamnat de fiscul nipon pentru evaziune fiscala. Ishii a fost arestat pe baza zvonurilor privind implicarea sa in spalarea de bani si furtul unei sume de 530 milioane yeni. In ciuda acestei situatii, Ishii a iesit linistit din inchisoarea Shizuka, dupa o sedere de doar 2 luni. Initial primise o condamnare de 22 luni. Dar pentru prietenii Yakuza, 22 se traduce prin 2… Curtea a fost “nevoita” sa accepte faptul ca Ishii era un “cetatean model” in inchisoare, fiind eliberat pentru buna purtare.
Kazuyoshi Ishii, fondatorul K-1, in prezent un personaj controversat
Zvonurile despre legaturile stranse dintre Ishii si liderii Yakuza par a se adeveri. Presa nipona relata ca in momentul eliberarii, autoritatile mai aveau putin si-i cerau iertare in genunchi. Ca sa vedem pana unde merge influenta Yakuza, merita mentionat ca Ishii a primit din partea prestigioasei publicatii de arte martiale “Black Belt Magazine” titlul de “Man of the Year” in anul 2004. Noroc ca Ishii este un om modest – daca ar fi vrut, cu siguranta iesea “Man of the Year “ in fiecare an.
S-a confirmat: “dependenta” de junk-food exista
Pentru cercetatorii americani care au descris acest fenomen pentru prima oara, intr-un articol aparut in revista “Nature Neuroscience”, dependenta provocata de alimentele bogate in grasimi si zaharuri este similara celei activate de de tutun sau de droguri.
Autorii studiului, Paul Johnson si Paul Kenny, de la Institutul Scripps din Jupiter (Florida), au observat ca, la soareci, un consum excesiv de mancaruri hiper-calorice poate declansa in creier o slabire a activarii circuitelor cerebrale ale recompensei. Ei au demonstrat acest lucru transformand soarecii de laborator in consumatori compulsivi de alimente din categoria "junk-food ". In dieta normala a soarecilor au fost incluse "aperitive" apetisante pe baza de bacon, carnati, dulciuri si ciocolata. In prima faza, animalele au fost mai mult decat incantate de "adaugirile" din dieta, incepand sa manance tot mai mult si castigand in greutate. In scurt timp, oamenii de stiinta au remarcat si o scadere drastica a sensibilitatii animalelor la recompensa, similara celei declansate in cazul consumului de droguri.
Si la fel cum se intampla in cazul dependentei de droguri, intoarcerea la normalitate nu a fost nici simpla, nici rapida: de-abia dupa doua saptamani de la revenirea la dieta obisnuita, in creierul soarecilor mecanismul recompensei a reinceput sa se activeze corect. Apoi, cercetatorii au vrut sa inteleaga ce se intampla cand, la soareci ca de altfel si la oameni, dependenta impiedica intreruperea unui obicei in mod clar periculos pentru sanatate. Ei au asociat consumul de alimente hipercalorice aparitiei unui semnal luminos si a unei dureri in gamba: imediat ce se aprindea lumina, soarecii normali renuntau de buna-voie la mancare pentru a nu simti durerea, in timp ce soarecii obezi si dependenti continuau sa manance.
Autorii studiului, Paul Johnson si Paul Kenny, de la Institutul Scripps din Jupiter (Florida), au observat ca, la soareci, un consum excesiv de mancaruri hiper-calorice poate declansa in creier o slabire a activarii circuitelor cerebrale ale recompensei. Ei au demonstrat acest lucru transformand soarecii de laborator in consumatori compulsivi de alimente din categoria "junk-food ". In dieta normala a soarecilor au fost incluse "aperitive" apetisante pe baza de bacon, carnati, dulciuri si ciocolata. In prima faza, animalele au fost mai mult decat incantate de "adaugirile" din dieta, incepand sa manance tot mai mult si castigand in greutate. In scurt timp, oamenii de stiinta au remarcat si o scadere drastica a sensibilitatii animalelor la recompensa, similara celei declansate in cazul consumului de droguri.
Si la fel cum se intampla in cazul dependentei de droguri, intoarcerea la normalitate nu a fost nici simpla, nici rapida: de-abia dupa doua saptamani de la revenirea la dieta obisnuita, in creierul soarecilor mecanismul recompensei a reinceput sa se activeze corect. Apoi, cercetatorii au vrut sa inteleaga ce se intampla cand, la soareci ca de altfel si la oameni, dependenta impiedica intreruperea unui obicei in mod clar periculos pentru sanatate. Ei au asociat consumul de alimente hipercalorice aparitiei unui semnal luminos si a unei dureri in gamba: imediat ce se aprindea lumina, soarecii normali renuntau de buna-voie la mancare pentru a nu simti durerea, in timp ce soarecii obezi si dependenti continuau sa manance.
Iata de ce se uita barbatii dupa femei!
S-a demonstrat ca nu se pot abtine. Pur si simplu, barbatii trebuie sa se uite dupa femei. Aceste vesti surprinzatoare ne parvin printr-un riguros studiu academic, coordonat de dr. Louann Brizendine, membra a Consiliului National de Examinatori Medicali din SUA, care declara transant: “Trebuie sa verifice bunatatile”.
Prin "bunatati", dr. Brizendine se refera, mai exact, la sani. Conform doctoritei, barbatii, pur si simplu nu se pot abtine. Testosteronul din organismul lor ii face sa se holbeze instinctual, fara rusine, fiindu-le greu sa ia vreo masura in aceasta privinta. Cel putin, pana cand au copii.
Studiul doctoritei mai arata, de asemenea, ca atunci cand un barbat lasa insarcinata o femeie, partenera sa emana feromoni care ii reduc lui productia de testosteron cu 30%. Acest lucru ii face pe barbati tati mai buni, deoarece ii determina sa se concentreze, cel putin pentru cateva minute consecutiv, din timp in timp, pe altceva decat pe "bunatati".
Dr. Brizendine sustine ca cel mai bun mod pentru femei de a gestiona aceasta situatie, pe care o cunosc, oricum, dintotdeauna, este sa intelega ca "nu trebuie sa condmani un barbat pentru ca este un barbat". Daca partenerul unei femei se intampla sa aiba, cateodata, "ochii curiosi", asta nu il face un tovaras de viata rau, ci un tip obisnuit. Pur si simplu, barbatii se vor uita si se vor holba. Este intrinsec. Se prespune chiar ca trebuie sa o faca, este ceva natural.
Saturn's Moon Triton: Triton's Summer Sky of Methane and Carbon Monoxide
ScienceDaily (Apr. 7, 2010) — According to the first ever infrared analysis of the atmosphere of Neptune's moon Triton, summer is in full swing in its southern hemisphere. The European observing team used ESO's Very Large Telescope and discovered carbon monoxide and made the first ground-based detection of methane in Triton's thin atmosphere. These observations revealed that the thin atmosphere varies seasonally, thickening when warmed.
"We have found real evidence that the Sun still makes its presence felt on Triton, even from so far away. This icy moon actually has seasons just as we do on Earth, but they change far more slowly," says Emmanuel Lellouch, the lead author of the paper reporting these results in Astronomy & Astrophysics.
On Triton, where the average surface temperature is about minus 235 degrees Celsius, it is currently summer in the southern hemisphere and winter in the northern. As Triton's southern hemisphere warms up, a thin layer of frozen nitrogen, methane, and carbon monoxide on Triton's surface sublimates into gas, thickening the icy atmosphere as the season progresses during Neptune's 165-year orbit around the Sun. A season on Triton lasts a little over 40 years, and Triton passed the southern summer solstice in 2000.
Based on the amount of gas measured, Lellouch and his colleagues estimate that Triton's atmospheric pressure may have risen by a factor of four compared to the measurements made by Voyager 2 in 1989, when it was still spring on the giant moon. The atmospheric pressure on Triton is now between 40 and 65 microbars -- 20 000 times less than on Earth.
Carbon monoxide was known to be present as ice on the surface, but Lellouch and his team discovered that Triton's upper surface layer is enriched with carbon monoxide ice by about a factor of ten compared to the deeper layers, and that it is this upper "film" that feeds the atmosphere. While the majority of Triton's atmosphere is nitrogen (much like on Earth), the methane in the atmosphere, first detected by Voyager 2, and only now confirmed in this study from Earth, plays an important role as well. "Climate and atmospheric models of Triton have to be revisited now, now that we have found carbon monoxide and re-measured the methane," says co-author Catherine de Bergh.
Of Neptune's 13 moons, Triton is by far the largest, and, at 2700 kilometres in diameter (or three quarters the Earth's Moon), is the seventh largest moon in the whole Solar System. Since its discovery in 1846, Triton has fascinated astronomers thanks to its geologic activity, the many different types of surface ices, such as frozen nitrogen as well as water and dry ice (frozen carbon dioxide), and its unique retrograde motion*.
Observing the atmosphere of Triton, which is roughly 30 times further from the Sun than Earth, is not easy. In the 1980s, astronomers theorised that the atmosphere on Neptune's moon might be as thick as that of Mars (7 millibars). It wasn't until Voyager 2 passed the planet in 1989 that the atmosphere of nitrogen and methane, at an actual pressure of 14 microbars, 70 000 times less dense than the atmosphere on Earth, was measured. Since then, ground-based observations have been limited. Observations of stellar occultations (a phenomenon that occurs when a Solar System body passes in front of a star and blocks its light) indicated that Triton's surface pressure was increasing in the 1990's. It took the development of the Cryogenic High-Resolution Infrared Echelle Spectrograph (CRIRES) at the Very Large Telescope (VLT) to provide the team the chance to perform a far more detailed study of Triton's atmosphere. "We needed the sensitivity and capability of CRIRES to take very detailed spectra to look at the very tenuous atmosphere," says co-author Ulli Käufl. The observations are part of a campaign that also includes a study of Pluto [eso0908].
Pluto, often considered a cousin of Triton and with similar conditions, is receiving renewed interest in the light of the carbon monoxide discovery, and astronomers are racing to find this chemical on the even more distant dwarf planet.
This is just the first step for astronomers using CRIRES to understand the physics of distant bodies in the Solar System. "We can now start monitoring the atmosphere and learn a lot about the seasonal evolution of Triton over decades," Lellouch says.
*Triton is the only large moon in the Solar System with a retrograde motion, which is a motion in the opposite direction to its planet's rotation. This is one of the reasons why Triton is thought to have been captured from the Kuiper Belt, and thus shares many features with the dwarf planets, such as Pluto.
The team is composed of E. Lellouch, C. de Bergh, B. Sicardy (LESIA, Observatoire de Paris, France), S. Ferron (ACRI-ST, Sophia-Antipolis, France), and H.-U. Käufl (ESO).
Fumatul ne face mai prosti
Pana in prezent, atat medicii, cat si cercetatorii au cazut de acord ca fumatul provoaca, in general, afectiuni grave ale plamanilor si inimii. Cu toate acestea, un nou studiu efectuat de cercetatorii israelieni a descoperit ca fumatul duce, in mod sigur, la scaderea inteligentei, afectand anumite zone din creierul uman.
Trista constatare are la baza rezultatele unui studiu care a vizat pentru inceput un esalon de 20.000 de persoane tinere. Cu cat tinerii fumau mai mult pe parcursul unei zile, cu atat le scadea nivelul IQ-ului. Spre exemplu, subiectii care fumau mai mult de un pachet de tigari pe zi, prezentau valori ale IQ-ului cu pana la 8 unitati mai mici decat ale nefumatorilor. Daca un fumator cu varsta intre 18-21 ani avea, in medie, un IQ de 94 de puncte, un nefumator de aceeasi varsta prezenta circa 102 puncte. Cei care fumau peste un pachet pe zi aveau cele mai proaste rezultate, nivelul lor de inteligenta nedepasind niciodata 90 de puncte, in conditiile in care IQ-ul unui om cu inteligenta medie se inscrie intre 84-116 puncte.
"Studiul nostru risipeste orice indoiala asupra impactului negativ pe care fumatul il are asupra inteligentei umane. Am avut la baza teoria emisa pentru prima data in anul 2004 de catre cercetatorii Universitatii din Aberdeen, teorie care ridica problematica unei posibile legaturi intre fumat si reducerea capacitatilor mentale. Prostia fumatorilor este infuentata de numarul tigarilor fumate zilnic, nu doar de factorii socio-economici de genul saraciei sau lipsei de educatie", tine sa puncteze profesorul doctor Max Weiser din cadrul Sheba Medical Center, arondat spitalului Tel Hashomer din Israel.
Botoxul iti distruge emotiile
Ce este o emotie si ce raport exista intre aceasta si expresivitatea chipului? Rezultatele unui studiu realizat de cercetatorii de la Universitatea Wisconsin-Madison, Statele Unite, prezentat recent la reuniunea anuala a “Society for Personality and Social Psychology”, arata ca utilizarea toxinei botulinice poate influenta modul de procesare a anumitor emotii.
In mod deosebit, s-a dovedit ca persoanele supuse unor tratamente cu botox pentru atenuarea ridurilor in partea superioara a fetei intampina dificultati nu numai in a-si manifesta o stare de insatisfactie, ci au nevoie de mai mult timp pentru a intelege valenta emotionala a expresiilor verbale corespunzatoare unor emotii negative, precum ostilitatea, frica, furia.
Nu s-a inregistrat insa nicio modificare a capacitatii subiectilor implicati in studiu de a recunoaste imediat emotiile pozitive, speranta, dorinta, bucurie, fericire.
Ideea ca exista o corespondenta bi-univoca intre expresiile chipului si emotii a insotit pe tot parcursul anilor '80 programele de cercetare din sfera psihologiei comportamentului non-verbal. "Multa vreme neurologii s-au intrebat daca emotiile se formeaza in creier si se transmit chipului sau invers. Acum stim ca ambele ipoteze sunt valabile: corpul, muschii care contribuie la mimica, participa la formarea emotiilor, iar cele doua sisteme se influenteaza reciproc", a comentat Massimo Signorini, chirurg plastic la Institutul Dermatologic European.
Studiul realizat de psihologii americani confirma in mod indirect ipoteza feedback-ului facial: expresia chipul este intim legata si de capacitatea de a "simti" si a recunoaste emotiile. "In mod normal, creierul poate transmite niste semnale la periferie pentru a incrunta fruntea , si intensitatea incruntarii este la randul ei retransmisa la creier. Atunci insa cand acest circuit se intrerupe, intensitatea emotiilor si capacitatea noastra de a le intelege este alterata sau distrusa", considera Arthur Glenberg, profesor de psihologie la Universitatea Wisconsin-Madison.
De ce tinerii devin mitocani?
Expertii americani se vad nevoiti sa gaseasca un raspuns cat mai cuprinzator intrebarii de mai sus, dupa ce o tanara imigranta irlandeza si-a pus capat zilelor acuzand ca era batjocorita si agresata zilnic la scoala.
Povestea lui Phoebe Prince, o tanara irlandeza in varsta de 15 ani care, conform procurorilor americani, s-a sinucis deoarece nu mai putea suporta batjocura noilor colegi de scoala, a readus in atentia opiniei publice cruzimea si rautatea noilor generatii de tineri. Incidentul nu este deloc unul singular, in decursul lunii ianuarie a anului curent, pe teritoriul american inregistrandu-se nu mai putin de 9 cazuri in care tineri adolescenti au fost panditi dupa ore, urmariti, batuti la scoala, batjocoriti in public de colegi, doua fete fiind chiar violate in incinta liceului. Mai multi psiho-sociolologi, etologi si cercetatori de prestigiu au incercat sa explice noul val de violenta si cruzime din randul adolescentilor americani.
"Se pare ca violenta exercitata asupra celor mai slabi sau a fetelor, ofera tinerilor o senzatie de putere asemanatoare betiei, care da, in timp, dependenta. In acelasi timp, cruzimea asigura un statut superior in cadrul gastii de care apartine tanarul golan", este de parere John Hopkins din cadrul Universitatii Bloomberg din Baltimore.
"Simplul motiv pentru care unii tineri isi bat si terorizeaza colegii, este acela ca au putere asupra celor slabi, iar ei simt instinctiv asta si abuzeaza de ceilalti cu prima ocazie. Motivul pentru care golanasii acestia persevereaza in ticalosii, este acela ca deseori scapa fara prea mari probleme ulterioare - nici scoala , nici parintii sau societatea nu se straduiesc sa-i pedepseasca pe masura faptelor lor. De fapt, nimeni nu le atrage atentia ca se comporta gresit, iar cand tinerii nu primesc o lectie pe masura, ei cred in sinea lor ca totul este OK, ca asa este normal sa decurga lucrurile", afirma Marlene Snyder, Director de Dezvoltare in cadrul Programului Olweus de Prevenire a Delicventei Juvenile.
"Cea mai mare greseala pe care societatea americana a acceptat-o zeci de ani, este prejudecata conform careia tinerii derbedei devin violenti cu cei din jur deoarece ar fi chipurile complexati sau se urasc pe sine din diferite motive. Total gresit! Toate studiile de ultima ora dovedesc ca golanii se simt foarte bine in pielea lor si au un auto-respect mai mare decat cel al oamenilor obisnuiti. In plus, tinerii violenti sunt constienti ca au o charisma in jurul lor, charisma de care se folosesc pentru a-si atrage cat mai multi admiratori" afirma la randul ei, Dorothy Espelage, psiholog in cadrul Universitatii din Illinois.
Povestea lui Phoebe Prince, o tanara irlandeza in varsta de 15 ani care, conform procurorilor americani, s-a sinucis deoarece nu mai putea suporta batjocura noilor colegi de scoala, a readus in atentia opiniei publice cruzimea si rautatea noilor generatii de tineri. Incidentul nu este deloc unul singular, in decursul lunii ianuarie a anului curent, pe teritoriul american inregistrandu-se nu mai putin de 9 cazuri in care tineri adolescenti au fost panditi dupa ore, urmariti, batuti la scoala, batjocoriti in public de colegi, doua fete fiind chiar violate in incinta liceului. Mai multi psiho-sociolologi, etologi si cercetatori de prestigiu au incercat sa explice noul val de violenta si cruzime din randul adolescentilor americani.
"Se pare ca violenta exercitata asupra celor mai slabi sau a fetelor, ofera tinerilor o senzatie de putere asemanatoare betiei, care da, in timp, dependenta. In acelasi timp, cruzimea asigura un statut superior in cadrul gastii de care apartine tanarul golan", este de parere John Hopkins din cadrul Universitatii Bloomberg din Baltimore.
"Simplul motiv pentru care unii tineri isi bat si terorizeaza colegii, este acela ca au putere asupra celor slabi, iar ei simt instinctiv asta si abuzeaza de ceilalti cu prima ocazie. Motivul pentru care golanasii acestia persevereaza in ticalosii, este acela ca deseori scapa fara prea mari probleme ulterioare - nici scoala , nici parintii sau societatea nu se straduiesc sa-i pedepseasca pe masura faptelor lor. De fapt, nimeni nu le atrage atentia ca se comporta gresit, iar cand tinerii nu primesc o lectie pe masura, ei cred in sinea lor ca totul este OK, ca asa este normal sa decurga lucrurile", afirma Marlene Snyder, Director de Dezvoltare in cadrul Programului Olweus de Prevenire a Delicventei Juvenile.
"Cea mai mare greseala pe care societatea americana a acceptat-o zeci de ani, este prejudecata conform careia tinerii derbedei devin violenti cu cei din jur deoarece ar fi chipurile complexati sau se urasc pe sine din diferite motive. Total gresit! Toate studiile de ultima ora dovedesc ca golanii se simt foarte bine in pielea lor si au un auto-respect mai mare decat cel al oamenilor obisnuiti. In plus, tinerii violenti sunt constienti ca au o charisma in jurul lor, charisma de care se folosesc pentru a-si atrage cat mai multi admiratori" afirma la randul ei, Dorothy Espelage, psiholog in cadrul Universitatii din Illinois.
Rising Water Temperatures Found in US Streams and Rivers
ScienceDaily (Apr. 7, 2010) — New research by a team of ecologists and hydrologists shows that water temperatures are increasing in many streams and rivers throughout the United States. The research, published in the journal Frontiers in Ecology and the Environment, documents that 20 major U.S. streams and rivers -- including such prominent rivers as the Colorado, Potomac, Delaware, and Hudson -- have shown statistically significant long-term warming.
By analyzing historical records from 40 sites located throughout the United States, the team found that annual mean water temperatures increased by 0.02-0.14°F (0.009-0.077°C) per year. Long-term increases in stream water temperatures were typically correlated with increases in air temperatures, and rates of warming were most rapid in urbanized areas.
"Warming waters can impact the basic ecological processes taking place in our nation's rivers and streams," said Dr. Sujay Kaushal of the University of Maryland Center for Environmental Science (UMCES) and lead author of the study. "Long-term temperature increases can impact aquatic biodiversity, biological productivity, and the cycling of contaminants through the ecosystem."
"It's both surprising and remarkable that so many diverse river systems in North America behaved in concert with respect to warming," said Dr. David Secor of the UMCES Chesapeake Biological Laboratory whose work focused on Maryland's Patuxent River, where he has noted a 3°F increase since 1939.
The analysis indicates that 20 of the 40 streams studied showed statistically significant long term warming trends, while an additional 13 showed temperature increases that were not statistically significant. Two rivers showed significant temperature decreases. The longest record of increase was observed for the Hudson River at Poughkeepsie, New York. The most rapid rate of increase was recorded for the Delaware River near Chester, Pennsylvania.
"We are seeing the largest increases in the most highly urbanized areas which lead us to believe that the one-two punch of development and global warming could have a tremendous impact on stream and river ecosystem health," said Dr. Kaushal.
Given long-term global warming and "urban heat island effects" related to the abundance of buildings, roads, concrete, and asphalt, the authors point out that conserving riparian forests, reducing impervious surfaces, adopting "green" infrastructure practices, and reducing greenhouse gas emissions can help reduce increased water temperatures.
This research was supported by the National Science Foundation and Maryland Sea Grant. The article, "Rising stream and river temperatures in the United States," appeared online in Frontiers in Ecology and the Environment e-View on March 23, 2010 and was authored by Drs. Sujay S. Kaushal, Gene E. Likens, Norbert A. Jaworski, Michael L. Pace, Ashley M. Sides, David Seekell, Kenneth T. Belt, David H. Secor, and Rebecca L. Wingate.
By analyzing historical records from 40 sites located throughout the United States, the team found that annual mean water temperatures increased by 0.02-0.14°F (0.009-0.077°C) per year. Long-term increases in stream water temperatures were typically correlated with increases in air temperatures, and rates of warming were most rapid in urbanized areas.
"Warming waters can impact the basic ecological processes taking place in our nation's rivers and streams," said Dr. Sujay Kaushal of the University of Maryland Center for Environmental Science (UMCES) and lead author of the study. "Long-term temperature increases can impact aquatic biodiversity, biological productivity, and the cycling of contaminants through the ecosystem."
"It's both surprising and remarkable that so many diverse river systems in North America behaved in concert with respect to warming," said Dr. David Secor of the UMCES Chesapeake Biological Laboratory whose work focused on Maryland's Patuxent River, where he has noted a 3°F increase since 1939.
The analysis indicates that 20 of the 40 streams studied showed statistically significant long term warming trends, while an additional 13 showed temperature increases that were not statistically significant. Two rivers showed significant temperature decreases. The longest record of increase was observed for the Hudson River at Poughkeepsie, New York. The most rapid rate of increase was recorded for the Delaware River near Chester, Pennsylvania.
"We are seeing the largest increases in the most highly urbanized areas which lead us to believe that the one-two punch of development and global warming could have a tremendous impact on stream and river ecosystem health," said Dr. Kaushal.
Given long-term global warming and "urban heat island effects" related to the abundance of buildings, roads, concrete, and asphalt, the authors point out that conserving riparian forests, reducing impervious surfaces, adopting "green" infrastructure practices, and reducing greenhouse gas emissions can help reduce increased water temperatures.
This research was supported by the National Science Foundation and Maryland Sea Grant. The article, "Rising stream and river temperatures in the United States," appeared online in Frontiers in Ecology and the Environment e-View on March 23, 2010 and was authored by Drs. Sujay S. Kaushal, Gene E. Likens, Norbert A. Jaworski, Michael L. Pace, Ashley M. Sides, David Seekell, Kenneth T. Belt, David H. Secor, and Rebecca L. Wingate.
Toads' Earthquake Exodus
ScienceDaily (Apr. 1, 2010) — Common toads (Bufo bufo) can detect impending seismic activity and alter their behaviour from breeding to evacuation mode, suggests a new study in the Zoological Society of London's (ZSL) Journal of Zoology.
Researchers from The Open University reported that 96 per cent of male toads in a population abandoned their breeding site five days before the earthquake that struck L'Aquila in Italy in 2009. The breeding site was located 74 km from the earthquake's epicentre.
The number of paired toads at the breeding site also dropped to zero three days before the earthquake. No fresh spawn was found at the site from the date that the earthquake struck to the date of the last significant aftershock (magnitude >4.5).
Breeding sites are male-dominated and the toads would normally remain in situ from the point that breeding activity begins, to the completion of spawning.
This shift in the toads' behaviour coincided with disruptions in the ionosphere, the uppermost electromagnetic layer of the earth's atmosphere, which were detected using very low frequency (VLF) radio sounding.
The release of radon gas, or gravity waves prior to an earthquake have both been attributed to changes in atmospheric electric fields and currents. In this case the cause of the ionosphere disruptions was not determined.
Other environmental changes that affect toad behaviour, including lunar phases and changing weather conditions were accounted for. The number of toads breeding at the study site was known to increase during a full moon. However, following the earthquake the number of toads present during a full moon was 34, in comparison to between 67 and 175 individuals in previous years.
"Our study is one of the first to document animal behaviour before, during and after an earthquake. Our findings suggest that toads are able to detect pre-seismic cues such as the release of gases and charged particles, and use these as a form of earthquake early warning system," says lead author Dr Rachel Grant.
Researchers from The Open University reported that 96 per cent of male toads in a population abandoned their breeding site five days before the earthquake that struck L'Aquila in Italy in 2009. The breeding site was located 74 km from the earthquake's epicentre.
The number of paired toads at the breeding site also dropped to zero three days before the earthquake. No fresh spawn was found at the site from the date that the earthquake struck to the date of the last significant aftershock (magnitude >4.5).
Breeding sites are male-dominated and the toads would normally remain in situ from the point that breeding activity begins, to the completion of spawning.
This shift in the toads' behaviour coincided with disruptions in the ionosphere, the uppermost electromagnetic layer of the earth's atmosphere, which were detected using very low frequency (VLF) radio sounding.
The release of radon gas, or gravity waves prior to an earthquake have both been attributed to changes in atmospheric electric fields and currents. In this case the cause of the ionosphere disruptions was not determined.
Other environmental changes that affect toad behaviour, including lunar phases and changing weather conditions were accounted for. The number of toads breeding at the study site was known to increase during a full moon. However, following the earthquake the number of toads present during a full moon was 34, in comparison to between 67 and 175 individuals in previous years.
"Our study is one of the first to document animal behaviour before, during and after an earthquake. Our findings suggest that toads are able to detect pre-seismic cues such as the release of gases and charged particles, and use these as a form of earthquake early warning system," says lead author Dr Rachel Grant.
Particles As Tracers For Milky Way's Most Massive Explosions: 'Dark Matter' Origins Of Mysterious Flux Challenged
ScienceDaily (Aug. 19, 2009) — Astronomers recently observed a mysterious flux of particles in the universe, and the hope was born that this may be the first observation of the remnants of "dark matter".
But scientists from the University of Gothenburg, Sweden, have shown that there is another explanation of the flux.
Several independent studies recently discovered a mysterious flux of electrons and positrons in the universe. Several theories were presented that suggested that these particles arise from the decay of "dark matter" - the hypothetical material that is believed to influence the rotation of galaxies. Dark matter is one of the most challenging questions in astrophysics. An international research group with members from the University of Gothenburg has now published new results showing that the mysterious flux actually arises from exploding stars.
Supernova remnants
Julia Becker, from the Department of Physics at the University of Gothenburg, and her colleagues show in the article, which has been published in the scientific journal Physical Review Letters, that the mysterious particle flux is the remnant of a supernova, from a star that was 15 times more massive than the sun. This star died and exploded in the Milky Way. When a star of this mass dies, most of its material is ejected and ploughs a pathway through a massive, stellar wind. This wind has been created earlier in the death process, when the star lost part of its original mass. The wind blows away from the star, and the final definitive explosion of the star then drives new material through the previously established wind.
A shock-wave in space
Electrons and positrons are accelerated during the process and create a shock-wave, similar to that formed when an aeroplane breaks the sound barrier. Julia Becker and her colleagues show that it is just such a shock-wave that has created the observed particle flux that has astounded scientists.
"This means, I'm afraid, that scientists will have to find another method of identifying dark matter", says Julia Becker.
Astronomers Take Close-Up Pictures of Mysterious Dark Object
ScienceDaily (Apr. 7, 2010) — For the first time, astronomers have directly observed the mysterious dark companion in a binary star system that has puzzled skywatchers since the 19th century.
Using an instrument developed at the University of Michigan, scientists have taken close-up pictures of Epsilon Aurigae during its eclipse, which happens every 27 years. "Close up" in this case is a relative term, but the images zoom in enough to show the shape of the dark object's shadow.
"Seeing is believing," said John Monnier, an associate professor in the U-M Department of Astronomy who is an author of a paper about the research findings published in the April 8 edition of Nature. Researchers from the University of Denver and Georgia State University were involved as well.
Epsilon Aurigae is the fifth brightest star in the northern constellation Auriga. For more than 175 years, astronomers have known it is dimmer than it should be, given its mass. They also noticed its brightness dip for more than a year every few decades. They surmised that it was a binary system in which one companion was invisible. But what type of object was the companion?
Because astronomers hadn't observed much light from it, the prevailing theory labeled it a smaller star orbited edge-on by a thick disk of dust. The theory held that the disk's orbit must be in precisely the same plane as the dark object's orbit around the brighter star, and all of this had to be occurring in the same plane as Earth's vantage point. This would be an unlikely alignment, but it explained observations.
The new images show that this is indeed the case. A geometrically thin, dark, dense, but partially translucent cloud can be seen passing in front of Epsilon Aurigae.
"This really shows that the basic paradigm was right, despite the slim probability," Monnier said. "It kind of blows my mind that we could capture this. There's no other system like this known. On top of that, it seems to be in a rare phase of stellar life. And it happens to be so close to us. It's extremely fortuitous."
The disk appears much flatter than recent modeling from the Spitzer Space Telescope suggests, Monnier said.
"It's really flat as a pancake," he said.
Monnier led the creation of the Michigan Infra-Red Combiner (MIRC) instrument that was used to produce these images. MIRC uses a process called "interferometry" to combine the light entering four telescopes at the CHARA array at Georgia State University and amplify it so that it seems to be coming through a device 100 times larger than the Hubble Space Telescope.
MIRC allowed astronomers to see the shape and surface characteristics of stars for the first time. Previously, stars were mere points of light even with the largest telescopes.
"Interferometry has made high resolution imaging of distant objects a reality," said Fabien Baron, a post-doctoral researcher in the Department of Astronomy who helped with the imaging in this study. "It most probably will solve many mysteries but also raise many new questions."
Using an instrument developed at the University of Michigan, scientists have taken close-up pictures of Epsilon Aurigae during its eclipse, which happens every 27 years. "Close up" in this case is a relative term, but the images zoom in enough to show the shape of the dark object's shadow.
"Seeing is believing," said John Monnier, an associate professor in the U-M Department of Astronomy who is an author of a paper about the research findings published in the April 8 edition of Nature. Researchers from the University of Denver and Georgia State University were involved as well.
Epsilon Aurigae is the fifth brightest star in the northern constellation Auriga. For more than 175 years, astronomers have known it is dimmer than it should be, given its mass. They also noticed its brightness dip for more than a year every few decades. They surmised that it was a binary system in which one companion was invisible. But what type of object was the companion?
Because astronomers hadn't observed much light from it, the prevailing theory labeled it a smaller star orbited edge-on by a thick disk of dust. The theory held that the disk's orbit must be in precisely the same plane as the dark object's orbit around the brighter star, and all of this had to be occurring in the same plane as Earth's vantage point. This would be an unlikely alignment, but it explained observations.
The new images show that this is indeed the case. A geometrically thin, dark, dense, but partially translucent cloud can be seen passing in front of Epsilon Aurigae.
"This really shows that the basic paradigm was right, despite the slim probability," Monnier said. "It kind of blows my mind that we could capture this. There's no other system like this known. On top of that, it seems to be in a rare phase of stellar life. And it happens to be so close to us. It's extremely fortuitous."
The disk appears much flatter than recent modeling from the Spitzer Space Telescope suggests, Monnier said.
"It's really flat as a pancake," he said.
Monnier led the creation of the Michigan Infra-Red Combiner (MIRC) instrument that was used to produce these images. MIRC uses a process called "interferometry" to combine the light entering four telescopes at the CHARA array at Georgia State University and amplify it so that it seems to be coming through a device 100 times larger than the Hubble Space Telescope.
MIRC allowed astronomers to see the shape and surface characteristics of stars for the first time. Previously, stars were mere points of light even with the largest telescopes.
"Interferometry has made high resolution imaging of distant objects a reality," said Fabien Baron, a post-doctoral researcher in the Department of Astronomy who helped with the imaging in this study. "It most probably will solve many mysteries but also raise many new questions."
How to Hunt for Exoplanets
ScienceDaily (Mar. 3, 2010) — A new report launched by the Institute of Physics (IOP) Exoplanets -- The search for planets beyond our solar system explains how new technological advances have seen the discovery of more than 400 exoplanets to date, a number expected to rise to thousands in the next few years.
The report details how new techniques and instruments are providing growing observational evidence that our home galaxy -- the Milky Way with its 100 billion stars -- could contain millions of solar systems.
Discovering a distant exoplanet should be almost impossible but astronomers have used their understanding of physics, combined with sophisticated instrumentation and data analysis, to detect signals indicating the presence of a planet.
The first exoplanets were discovered in 1991 using radial velocity measurements, the detecting and measuring of the gravitational tug that expolanets exert on their parent stars, which causes the stars to wobble.
Other detection methods include transit observation (measuring the dimming of a star's brightness as a planet passes in front of it) or nulling interferometry (where light waves received by several telescopes are combined to give a proportionately higher-resolution image).
Today, direct detection of the visible and infrared light from giant planets in wide orbits is becoming increasingly possible.
In particular, UK researchers have been heavily involved in a new adaptive optics system, the Gemini Plant Imager, which will enable vastly more sensitive searches for fainter planets in closer orbits -- and take us one step closer to discovering a second Earth.
Dr Robert Kirby-Harris, chief executive at IOP, said: "This report outlines exciting developments in detecting planets which might -- just might -- be able to support life in distant solar systems. It provides yet another illustration of how the techniques and knowledge provided by physics which help us to further our understanding of the universe."
The report details how new techniques and instruments are providing growing observational evidence that our home galaxy -- the Milky Way with its 100 billion stars -- could contain millions of solar systems.
Discovering a distant exoplanet should be almost impossible but astronomers have used their understanding of physics, combined with sophisticated instrumentation and data analysis, to detect signals indicating the presence of a planet.
The first exoplanets were discovered in 1991 using radial velocity measurements, the detecting and measuring of the gravitational tug that expolanets exert on their parent stars, which causes the stars to wobble.
Other detection methods include transit observation (measuring the dimming of a star's brightness as a planet passes in front of it) or nulling interferometry (where light waves received by several telescopes are combined to give a proportionately higher-resolution image).
Today, direct detection of the visible and infrared light from giant planets in wide orbits is becoming increasingly possible.
In particular, UK researchers have been heavily involved in a new adaptive optics system, the Gemini Plant Imager, which will enable vastly more sensitive searches for fainter planets in closer orbits -- and take us one step closer to discovering a second Earth.
Dr Robert Kirby-Harris, chief executive at IOP, said: "This report outlines exciting developments in detecting planets which might -- just might -- be able to support life in distant solar systems. It provides yet another illustration of how the techniques and knowledge provided by physics which help us to further our understanding of the universe."
Our Universe at Home Within a Larger Universe? So Suggests Physicist's Wormhole Research
ScienceDaily (Apr. 7, 2010) — Could our universe be located within the interior of a wormhole which itself is part of a black hole that lies within a much larger universe?
Such a scenario in which the universe is born from inside a wormhole (also called an Einstein-Rosen Bridge) is suggested in a paper from Indiana University theoretical physicist Nikodem Poplawski in Physics Letters B. The final version of the paper was available online March 29 and will be published in the journal edition April 12.
Poplawski takes advantage of the Euclidean-based coordinate system called isotropic coordinates to describe the gravitational field of a black hole and to model the radial geodesic motion of a massive particle into a black hole.
In studying the radial motion through the event horizon (a black hole's boundary) of two different types of black holes -- Schwarzschild and Einstein-Rosen, both of which are mathematically legitimate solutions of general relativity -- Poplawski admits that only experiment or observation can reveal the motion of a particle falling into an actual black hole. But he also notes that since observers can only see the outside of the black hole, the interior cannot be observed unless an observer enters or resides within.
"This condition would be satisfied if our universe were the interior of a black hole existing in a bigger universe," he said. "Because Einstein's general theory of relativity does not choose a time orientation, if a black hole can form from the gravitational collapse of matter through an event horizon in the future then the reverse process is also possible. Such a process would describe an exploding white hole: matter emerging from an event horizon in the past, like the expanding universe."
A white hole is connected to a black hole by an Einstein-Rosen bridge (wormhole) and is hypothetically the time reversal of a black hole. Poplawski's paper suggests that all astrophysical black holes, not just Schwarzschild and Einstein-Rosen black holes, may have Einstein-Rosen bridges, each with a new universe inside that formed simultaneously with the black hole.
"From that it follows that our universe could have itself formed from inside a black hole existing inside another universe," he said.
By continuing to study the gravitational collapse of a sphere of dust in isotropic coordinates, and by applying the current research to other types of black holes, views where the universe is born from the interior of an Einstein-Rosen black hole could avoid problems seen by scientists with the Big Bang theory and the black hole information loss problem which claims all information about matter is lost as it goes over the event horizon (in turn defying the laws of quantum physics).
This model in isotropic coordinates of the universe as a black hole could explain the origin of cosmic inflation, Poplawski theorizes.
Poplawski is a research associate in the IU Department of Physics. He holds an M.S. and a Ph.D. in physics from Indiana University and a M.S. in astronomy from the University of Warsaw, Poland.
Such a scenario in which the universe is born from inside a wormhole (also called an Einstein-Rosen Bridge) is suggested in a paper from Indiana University theoretical physicist Nikodem Poplawski in Physics Letters B. The final version of the paper was available online March 29 and will be published in the journal edition April 12.
Poplawski takes advantage of the Euclidean-based coordinate system called isotropic coordinates to describe the gravitational field of a black hole and to model the radial geodesic motion of a massive particle into a black hole.
In studying the radial motion through the event horizon (a black hole's boundary) of two different types of black holes -- Schwarzschild and Einstein-Rosen, both of which are mathematically legitimate solutions of general relativity -- Poplawski admits that only experiment or observation can reveal the motion of a particle falling into an actual black hole. But he also notes that since observers can only see the outside of the black hole, the interior cannot be observed unless an observer enters or resides within.
"This condition would be satisfied if our universe were the interior of a black hole existing in a bigger universe," he said. "Because Einstein's general theory of relativity does not choose a time orientation, if a black hole can form from the gravitational collapse of matter through an event horizon in the future then the reverse process is also possible. Such a process would describe an exploding white hole: matter emerging from an event horizon in the past, like the expanding universe."
A white hole is connected to a black hole by an Einstein-Rosen bridge (wormhole) and is hypothetically the time reversal of a black hole. Poplawski's paper suggests that all astrophysical black holes, not just Schwarzschild and Einstein-Rosen black holes, may have Einstein-Rosen bridges, each with a new universe inside that formed simultaneously with the black hole.
"From that it follows that our universe could have itself formed from inside a black hole existing inside another universe," he said.
By continuing to study the gravitational collapse of a sphere of dust in isotropic coordinates, and by applying the current research to other types of black holes, views where the universe is born from the interior of an Einstein-Rosen black hole could avoid problems seen by scientists with the Big Bang theory and the black hole information loss problem which claims all information about matter is lost as it goes over the event horizon (in turn defying the laws of quantum physics).
This model in isotropic coordinates of the universe as a black hole could explain the origin of cosmic inflation, Poplawski theorizes.
Poplawski is a research associate in the IU Department of Physics. He holds an M.S. and a Ph.D. in physics from Indiana University and a M.S. in astronomy from the University of Warsaw, Poland.
Moral Judgments Can Be Altered: Neuroscientists Influence People’s Moral Judgments by Disrupting Specific Brain Region
ScienceDaily (Mar. 30, 2010) — MIT neuroscientists have shown they can influence people's moral judgments by disrupting a specific brain region -- a finding that helps reveal how the brain constructs morality.
To make moral judgments about other people, we often need to infer their intentions -- an ability known as "theory of mind." For example, if a hunter shoots his friend while on a hunting trip, we need to know what the hunter was thinking: Was he secretly jealous, or did he mistake his friend for a duck?
Previous studies have shown that a brain region known as the right temporo-parietal junction (TPJ) is highly active when we think about other people's intentions, thoughts and beliefs. In the new study, the researchers disrupted activity in the right TPJ by inducing a current in the brain using a magnetic field applied to the scalp. They found that the subjects' ability to make moral judgments that require an understanding of other people's intentions -- for example, a failed murder attempt -- was impaired.
The researchers, led by Rebecca Saxe, MIT assistant professor of brain and cognitive sciences, report their findings in the Proceedings of the National Academy of Sciences.
The study offers "striking evidence" that the right TPJ, located at the brain's surface above and behind the right ear, is critical for making moral judgments, says Liane Young, lead author of the paper. It's also startling, since under normal circumstances people are very confident and consistent in these kinds of moral judgments, says Young, a postdoctoral associate in MIT's Department of Brain and Cognitive Sciences.
"You think of morality as being a really high-level behavior," she says. "To be able to apply (a magnetic field) to a specific brain region and change people's moral judgments is really astonishing."
How they did it: The researchers used a non-invasive technique known as transcranial magnetic stimulation (TMS) to selectively interfere with brain activity in the right TPJ. A magnetic field applied to a small area of the skull creates weak electric currents that impede nearby brain cells' ability to fire normally, but the effect is only temporary.
In one experiment, volunteers were exposed to TMS for 25 minutes before taking a test in which they read a series of scenarios and made moral judgments of characters' actions on a scale of 1 (absolutely forbidden) to 7 (absolutely permissible).
In a second experiment, TMS was applied in 500-milisecond bursts at the moment when the subject was asked to make a moral judgment. For example, subjects were asked to judge how permissible it is for someone to let his girlfriend walk across a bridge he knows to be unsafe, even if she ends up making it across safely. In such cases, a judgment based solely on the outcome would hold the perpetrator morally blameless, even though it appears he intended to do harm.
In both experiments, the researchers found that when the right TPJ was disrupted, subjects were more likely to judge failed attempts to harm as morally permissible. Therefore, the researchers believe that TMS interfered with subjects' ability to interpret others' intentions, forcing them to rely more on outcome information to make their judgments.
Next steps: Young is now doing a study on the role of the right TPJ in judgments of people who are morally lucky or unlucky. For example, a drunk driver who hits and kills a pedestrian is unlucky, compared to an equally drunk driver who makes it home safely, but the unlucky homicidal driver tends to be judged more morally blameworthy.
To make moral judgments about other people, we often need to infer their intentions -- an ability known as "theory of mind." For example, if a hunter shoots his friend while on a hunting trip, we need to know what the hunter was thinking: Was he secretly jealous, or did he mistake his friend for a duck?
Previous studies have shown that a brain region known as the right temporo-parietal junction (TPJ) is highly active when we think about other people's intentions, thoughts and beliefs. In the new study, the researchers disrupted activity in the right TPJ by inducing a current in the brain using a magnetic field applied to the scalp. They found that the subjects' ability to make moral judgments that require an understanding of other people's intentions -- for example, a failed murder attempt -- was impaired.
The researchers, led by Rebecca Saxe, MIT assistant professor of brain and cognitive sciences, report their findings in the Proceedings of the National Academy of Sciences.
The study offers "striking evidence" that the right TPJ, located at the brain's surface above and behind the right ear, is critical for making moral judgments, says Liane Young, lead author of the paper. It's also startling, since under normal circumstances people are very confident and consistent in these kinds of moral judgments, says Young, a postdoctoral associate in MIT's Department of Brain and Cognitive Sciences.
"You think of morality as being a really high-level behavior," she says. "To be able to apply (a magnetic field) to a specific brain region and change people's moral judgments is really astonishing."
How they did it: The researchers used a non-invasive technique known as transcranial magnetic stimulation (TMS) to selectively interfere with brain activity in the right TPJ. A magnetic field applied to a small area of the skull creates weak electric currents that impede nearby brain cells' ability to fire normally, but the effect is only temporary.
In one experiment, volunteers were exposed to TMS for 25 minutes before taking a test in which they read a series of scenarios and made moral judgments of characters' actions on a scale of 1 (absolutely forbidden) to 7 (absolutely permissible).
In a second experiment, TMS was applied in 500-milisecond bursts at the moment when the subject was asked to make a moral judgment. For example, subjects were asked to judge how permissible it is for someone to let his girlfriend walk across a bridge he knows to be unsafe, even if she ends up making it across safely. In such cases, a judgment based solely on the outcome would hold the perpetrator morally blameless, even though it appears he intended to do harm.
In both experiments, the researchers found that when the right TPJ was disrupted, subjects were more likely to judge failed attempts to harm as morally permissible. Therefore, the researchers believe that TMS interfered with subjects' ability to interpret others' intentions, forcing them to rely more on outcome information to make their judgments.
Next steps: Young is now doing a study on the role of the right TPJ in judgments of people who are morally lucky or unlucky. For example, a drunk driver who hits and kills a pedestrian is unlucky, compared to an equally drunk driver who makes it home safely, but the unlucky homicidal driver tends to be judged more morally blameworthy.
Stress Hormone, Depression Trigger Obesity in Girls, Study Finds
ScienceDaily (Feb. 24, 2010) — Depression raises stress hormone levels in adolescent boys and girls but may lead to obesity only in girls, according to researchers. Early treatment of depression could help reduce stress and control obesity -- a major health issue.
"This is the first time cortisol reactivity has been identified as a mediator between depressed mood and obesity in girls," said Elizabeth J. Susman, the Jean Phillips Shibley professor of biobehavioral health at Penn State. "We really haven't seen this connection in kids before, but it tells us that there are biological risk factors that are similar for obesity and depression."
Cortisol, a hormone, regulates various metabolic functions in the body and is released as a reaction to stress. Researchers have long known that depression and cortisol are related to obesity, but they had not figured out the exact biological mechanism.
Although it is not clear why high cortisol reactions translate into obesity only for girls, scientists believe it may be due to physiological and behavioral differences -- estrogen release and stress eating in girls -- in the way the two genders cope with anxiety.
"The implications are to start treating depression early because we know that depression, cortisol and obesity are related in adults," said Susman.
If depression were to be treated earlier, she noted, it could help reduce the level of cortisol, and thereby help reduce obesity.
"We know stress is a critical factor in many mental and physical health problems," said Susman. "We are putting together the biology of stress, emotions and a clinical disorder to better understand a major public health problem."
Susman and her colleagues Lorah D. Dorn, professor of pediatrics, Cincinnati Children's Hospital Medical Center, and Samantha Dockray, postdoctoral fellow, University College London, used a child behavior checklist to assess 111 boys and girls ages 8 to 13 for symptoms of depression. Next they measured the children's obesity and the level of cortisol in their saliva before and after various stress tests.
"We had the children tell a story, make up a story, and do a mental arithmetic test," said Susman. "The children were also told that judges would evaluate the test results with those of other children."
Statistical analyses of the data suggest that depression is associated with spikes in cortisol levels for boys and girls after the stress tests, but higher cortisol reactions to stress are associated with obesity only in girls. The team reported its findings in a recent issue of the Journal of Adolescent Health.
"In these children, it was mainly the peak in cortisol that was related to obesity," Susman explained. "It was how they reacted to an immediate stress."
The National Institutes of Health supported this work.
"This is the first time cortisol reactivity has been identified as a mediator between depressed mood and obesity in girls," said Elizabeth J. Susman, the Jean Phillips Shibley professor of biobehavioral health at Penn State. "We really haven't seen this connection in kids before, but it tells us that there are biological risk factors that are similar for obesity and depression."
Cortisol, a hormone, regulates various metabolic functions in the body and is released as a reaction to stress. Researchers have long known that depression and cortisol are related to obesity, but they had not figured out the exact biological mechanism.
Although it is not clear why high cortisol reactions translate into obesity only for girls, scientists believe it may be due to physiological and behavioral differences -- estrogen release and stress eating in girls -- in the way the two genders cope with anxiety.
"The implications are to start treating depression early because we know that depression, cortisol and obesity are related in adults," said Susman.
If depression were to be treated earlier, she noted, it could help reduce the level of cortisol, and thereby help reduce obesity.
"We know stress is a critical factor in many mental and physical health problems," said Susman. "We are putting together the biology of stress, emotions and a clinical disorder to better understand a major public health problem."
Susman and her colleagues Lorah D. Dorn, professor of pediatrics, Cincinnati Children's Hospital Medical Center, and Samantha Dockray, postdoctoral fellow, University College London, used a child behavior checklist to assess 111 boys and girls ages 8 to 13 for symptoms of depression. Next they measured the children's obesity and the level of cortisol in their saliva before and after various stress tests.
"We had the children tell a story, make up a story, and do a mental arithmetic test," said Susman. "The children were also told that judges would evaluate the test results with those of other children."
Statistical analyses of the data suggest that depression is associated with spikes in cortisol levels for boys and girls after the stress tests, but higher cortisol reactions to stress are associated with obesity only in girls. The team reported its findings in a recent issue of the Journal of Adolescent Health.
"In these children, it was mainly the peak in cortisol that was related to obesity," Susman explained. "It was how they reacted to an immediate stress."
The National Institutes of Health supported this work.
Cina cea de taina isi dezvaluie noi secrete!
Este vorba, poate, de cel mai studiat, analizat, uneori satirizat, si, cu siguranta, cel mai cunoscut tablou creat vreodata... Cina cea de taina a lui Leonardo de Vinci. Cercetatorii Olivier Bauer, Nancy Labonte, Jonas Saint-Martin and Sebastien Fillion de la Universitatea de Teologie din Montreal sustin ca au gasit noi mistere ascunse in imaginea creata de Da Vinci in urma cu peste cinci secole.
"Ne-am intrebat de ce Da Vinci a ales un anumit tip de mancare, si asta pentru eqa nu corespunde textelor biblice", sustine Bauer. "De ce a ales painea, pestele, sarea, citricile si vinul? De ce solnita este varsata in fata lui Iuda? De ce painea este dospita cand se stie ca evreii din acea perioada nu foloseau decat paine nedospita?"
Cei patru savanti sustin ca nu vor sa dea apa la moara unor noi ipoteze precum cele induse de scriitorul Dan brown in deja celebra sa lucrare "Codul lui Da Vinci", dar sunt de acord, la unison, ca pictura contine simboluri contradictorii si, de multe ori, cu dublu inteles. Spre exemplu, imaginea unei solnite este un simbol al ghinionului. Dar, se intreaba cercetatorii, ea nu ar putea sugera reabilitarea, indicand faptul ca Iuda fusese ales pentru rolul sau si, implicit, absolvit de vina? Si de ce este el singurul personaj a carui farfurie este goala? Ar putea insemna acest lucru ca, in loc sa fie singurul personaj malefic din imagine, el este singurul care si-a inteles menirea?
Pestele care apare in imagini este, evident, un simbol al crestinismului si al faptului ca Iisus si-a ales discipolii dintre pescarii ce traiau pe malul lacului Tiberias. Dar nu este clar daca pestele din imagini este tipar sau hering. Exista voci care sustin ca tipar, in limba italiana, se pronunta aringa, cuvint care pronuntat arringa, inseamna indoctrinare. Acelasi cuvant, in nordul Italiei, se pronunta renga, insemnand cel ce neaga religia.
Dincolo de aceste intrebari, pictura continua sa fascineze, mai ales dupa restaurarea complexa ce a avut loc intre anii 1979-1999, restaurare ce a readus in lumina detalii necunoscute de secole.
A fost prins primul chupacabra viu?
Misterul care inconjura asa numitul chupacabra pare sa se fi apropiat de final, odata cu capturarea unui exemplar, nu in America Centrala sau de Sud, asa cum probabil va asteptati, ci in China, in satul Suining, provincia Sichuan.
In cazul de fata, animalul nu exsanguina caprele satenilor ci pasarile de curte ale acestora. De altfel, zgomotul facut de gainile unui localnic a si dus la prinderea creaturii. Speriat, sateanul a incercat sa goneasca animalul folosindu-se de un bat dar, conform martorilor oculari, setea de sange a animalului l-a determinat sa nu paraseasca adapostul pasarilor de curte si sa continue sa le ucida . Alarmati, vecinii sateanului au reusit, intr-un final, sa captureze creatura si sa o inchida intr-o cusca metalica.
Animalul pare, la prima vedere, un mix intre cangur si caine, cu gheare deosebit de mari si de puternice. Are aproape 60 de centimetri lungime si o coada lunga de 30 de centimetri. Localnicii sustin ca este extrem de agresiv si ca poate consuma atat carne cat si vegetale.
Cea mai mare parte a blanii i-a cazut, doar cateva smocuri de par maroniu ramanand vizibile pe spate. In prezent, animalul se afla in atentia specialistilor de la Departamentul Forestier al Provinciei Sichuan, acolo unde analizele vor stabili natura misterioasei creaturi.
Uitate pe nedrept, trecute sub tacere de dezinteresul majoritatii cercetatorilor, pe teritoriul Romaniei exista nenumarate zone unde realitatea este invinsa de paranormal si unde taramurile se contopesc in soapte de legende, mistere si povesti incredibile. O parte a acestora sunt amintite mai jos. Ordinea in care sunt prezentate este absolut intamplatoare, nu am incercat sa alcatuim un top. La urma urmei, nu exista termen de comparatie intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat sau blestemat pamantul romanesc.
Uitate pe nedrept, trecute sub tacere de dezinteresul majoritatii cercetatorilor, pe teritoriul Romaniei exista nenumarate zone unde realitatea este invinsa de paranormal si unde taramurile se contopesc in soapte de legende, mistere si povesti incredibile. O parte a acestora sunt amintite mai jos. Ordinea in care sunt prezentate este absolut intamplatoare, nu am incercat sa alcatuim un top. La urma urmei, nu exista termen de comparatie intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat sau blestemat pamantul romanesc.
Polovragi – Adevarata pestera a lui Zamolxis?
Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii “Poleo” unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul “Memento mori”.
Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.
Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul . Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea - lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.
Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.
Sinca Veche & enigmele bisericii din stanca
Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.
Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii . Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?
Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii…
Blestemul comorilor din Baragan
Pentru majoritatea romanilor, Baraganul nu este altceva decat o campie nesfarsita unde iarna musca viscolul, iar vara soarele arde ucigator. Insa, foarte putini oameni cunosc suita de mistere care invaluie oceanul de campie dintre Marea Neagra, Carpati si Dunare, un taram evocat deseori de Panait Istrati si Fanus Neagu. Conform legendelor locale, in pamanturile campiei se afla ingropate numeroase comori pazite de blesteme crunte. Undeva intre Calarasi si Lehliu se gaseste satul Dor Marunt, celebru nu demult pentru frumosii armasari care alcatuiau cea mai mare herghelie de cai de rasa din Baragan. Aici se afla, insa, ingropate si comori stravechi strajuite de flacari ireale, de un albastru nelumesc care danseaza in puterea noptii pe necuprinsul campurilor.
Celebru in acest sens este locul denumit La Movila, unde, inainte de Revolutia din 1989, un satean a descoperit in timp ce ara, un ulcior plin cu bani de aur. Fire marinimoasa, localnicul i-a impartit frateste cu ceilalti sateni. Nu a durat mult pana cand despre aceasta isprava a aflat si Militia, care s-a autoinfintat si a confiscat taranilor toate monedele gasite.
Soarta blestemata a comorilor este intarita de povestea lui Gheorghe Prepelita, un satean care a descoperit peste 100 de monezi de aur. Prepelita nu a suflat un cuvant, dar satenii vedeau cum neamul lui isi construieste case si grajduri noi, se imbraca scump, isi cumpara turme de oi si vite. Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepelita se arunca fara motiv intr-o fantana. La cateva saptamani dupa, ginerele sateanului are aceeasi soarta, pentru ca, peste un an de zile, fiica lui Prepelita sa se spanzure de aceeasi fantana.
La fel de sinistru este - spun legendele - si blestemul comorii lui Pintecan, un alt satean care a gasit un butoias cu galbeni de aur ingropat la radacina unui nuc. In noaptea imediat urmatoare, “norocosul” Pintecan aude in vis o voce care-i porunceste sa construiasca o biserica pe locul unde a descoperit banii sau il va ajunge blestemul comorii. Dimineata, Pintecan a ignorat visul, grabit sa se imbogateasca. Si-a impartit comoara in familie si s-a apucat de afaceri prospere. La doi ani de la eveniment, cand se intorcea acasa si-a gasit baietelul de doi ani spanzurat intre gratiile de la patut. In noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeasi voce care l-a avetizat ca daca nu face biserica, va fi lovit de necazuri si mai mari. Socat, omul a construit cea de-a doua biserica a satului, care este vizibila si astazi.
Fantomele de pe Dealul Luncanilor
Undeva in inima Moldovei, intre orasele Iasi si Pascani, se fla satul Sarca din care se poate ajunge in comuna Luncani. Faptele stranii petrecute aici avertizeaza orice drumet care vrea sa plece la ceas de seara spre Luncani. Mai ales daca drumetul este un om bun cu inima curata, deoarece fantomele pripasite in aceste locuri, pandesc in special pe cei cu suflet bun. Stau marturie in acest sens, intamplarile inspaimantatoare prin care au trecut destul de recent oameni precum Elena Surugiu, Petruta Muscalul, Maria Piper si altii.
Salasul fantomelor din zona este cantonat undeva la captul unui iaz secat, unde - conform povestilor - oamenilor le apar stafii care-i urmaresc cale de 3 kilometri pana in satul Goesti. Batranii povestesc ca in locul blestemat au fost ingropati fara imparatasanie si lumanare multi soldati ucisi in 1917, in decursul primului Razboi Mondial. Astfel se explica de ce zeci de drumeti spun ca au vazut odata cu caderea noptii, siluete translucide, albe si tacute care pluteau alaturi de ei, intotdeuna pe partea dreapta a drumului. Batranii spun ca soldatii-fantome, care acum sunt prinsi intre lumi, stafiile lor aparandu-le in special oamenilor cu suflet bun si copiilor, asteapta ca pe dealul Luncanilor sa se faca o slujba de pomenire a sufletelor si o sfintire a locului.
Costesti, locul unde duhurile dau cu pietre
Localitatea Costesti din judetul Arges a figurat acum cativa ani in toiul dezbaterilor specialistilor in paranormal. Cazul in sine a fost observat si filmat de numerosi martori oculari, ceea ce-i da un plus de credibilitate. Totul a inceput in noaptea zilei de 20 martie 1997, cand asupra casei familiei Panait Draghici s-a abatut din senin o ploaie de pietre de diferite dimensiuni, in urma careia atat proprietarii, cat si vecinii lor s-au ales cu o spaima sora cu moarte, precum si cu acoperisurile distruse si ferestrele sparte. Dupa prima seara “paranormala”, ploaia de pietre a continuat a doua zi, tot la lasarea serii. Pana in noaptea de 24 martie, inainte de sarbatoarea de Bunavestire, intamplarea s-a repetat consecutiv in fiecare seara, politia locala din Costesti rezumandu-se la a observa ciudatul fenomen alaturi de tot satul, dupa care a intocmit un raport de pagube si distrugere fara faptas. Dupa Bunavestire, ploaia de pietre a incetat brusc. Linistea a durat doar pana pe 29 august 1997, cand tirurile de pietre aruncate de maini invizibile au reinceput mai violent decat in primavara. Oamenii au apelat la Georgica Cretu, preotul paroh din Costesti care a venit in casa lor chiar in timpul unei ploi de pietre pentru a citi cu glas tare Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Spre surprinderea tuturor, pe intreaga durata a slujbei atacul a incetat, pentru a reincepe insa la scurt timp dupa aceea…
Culmea manifestarilor bizare din Costesti s-a inregistrat pe 4 septembrie 1997. In acea zi, mobilele au inceput sa se miste prin casa dintr-o camera in alta, mutate parca de niste carausi invizibili. Peste doar cateva zile, crestinii urmau sa sarbatoreasca Nasterea Prea Sfintei Fecioare Maria. Linistea s-a asternut de atunci asupra gospodariei familiei Draghici. Entuziastii fenomenelor paranormale sunt de parere ca atacul s-a datorat unor demoni sau unor furtuni magnetice. Altii inainteaza ipoteza unui fenomen evident de Poltergeist. Faptasa ar fi fost Achilina Marciuc, o femeie care pe parcursul intregii sale vieti s-a certat cu familia Draghici. Mai mult, in timpul acceselor sale de furie, batrana Achilina arunca cu pietre in casa vecinilor sai. Achilina Marciuc a murit singura intr-o mizerie crunta pe data de 11 august 1987. Se pare ca spiritul neadormit al batranei i-a urat atat de mult pe membrii familiei Draghici, incat a dat cu pietre in casa vecinilor atat in lumea acesta, cat si de pe lumea cealalta…
Poeni, satul blestemat de lupi…
Satul Poeni de la poalele Muntilor Poiana Rusca ascunde niste intamplari care ar face cinste oricarui roman de groaza marca Stephen King. Cazul cuprinde o serie de atacuri ale lupilor indreptate asupra mai multor sateni. O femeie, Maria Sarbu, a fost chiar omorata si devorata de ceea ce, la prima vedere, pare un lup. Insa toti zoologii afirma ca, de obicei, lupii nu ataca oamenii decat daca sunt turbati, ceea ce in povestea de fata este putin probabil. Totodata, in nicio circumstanta lupii nu devin mancatori de oameni, fenomen care se intalneste doar in cazul tigrilor, leilor si leoparzilor. Misterul de la Poeni se adanceste si mai mult daca luam in calcul faptul ca in zona respectiva nu mai existau lupi de peste o suta de ani.
Batranii satului sunt de parere ca faptasul nu a putut fi in ruptul capului un lup obisnuit, ci ca animalul care a atacat oamenii din Poeni a fost un lup necurat, un strigon, cum se spune in aceste parti strigoiului. Cei care au scapat povestesc ca fiara din alta lume arata precum un caine mare, negru cu blana zburlita, care nu lasa urma pe zapada sau prin praf atungi cand fuge, ca si cum ar fi plutit. De asemnea, povestile spun ca aratarea disparea instantaneu daca oamenii apucau sa-si faca semnul crucii sau sa roasteasca o rugaciune. Drac sau suflet neadormit de strigoi, nu se stie exact ce a atacat satul Poeni. Oamenii sunt de parere ca povestea neamului muscat de fiara necurata incepe acum peste doua sute de ani, cand cineva din familia respectiva ar fi omorat un alt satean pentru a-i fura o arma foarte valoroasa. Cel ucis era unicul fiu al unei batrane care in ziua inmormantarii ar fi aruncat in cimitir un greu blestem asupra neamului ucigasului fiului sau.
Balta Vrajitoarelor
Satul Boldesti. Padurea Boldu-Creteasca. Langa Bucuresti, la doar 30 de minute distanta de padurea Cernica, exista o balta blestemata, recunoscuta si temuta inclusiv in prezent de localnici. Ascunsa in mijlocul padurii Boldu-Creteasca, balta este la prima vedere un banal ochi de apa de dimensiuni mai mult decat modeste, cu un diametru de doar 5 metri. In ciuda aparentei obisnuite, se spune ca peticul de apa este inconjurat de forte din alte lumi si este loc de manifestari inexplicabile.
Faima baltii este demult cunoscuta de vrajitoarele tiganci care se aduna din lumea intreaga aici, in prejma noptilor de Sfantul Gheorghe, Sanziene si Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca se deschid temporar portile spre celelalte taramuri. Balta este un loc al puterii transmis din generatie in generatie in randul vrajitoarelor. Se pare ca orice vraja, blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei mici balti ascunse la marginea Bucurestilor se indeplineste negresit. Parca pentru a adauga un miez de adevar in povestea vrajitoarelor, exista oameni care au observat in preajma baltii o serie de fenomene ciudate precum fulgere globulare si furtuni iscate din senin in perimetrul restrans al baltii. De asemenea, numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, caini sau pisici) refuza sa bea apa de aici, preferand parca sa moara de sete decat sa se adape din balta.
Balta, care are o adancime de doar un metru si jumatate, nu seaca, nu se mareste, nu se micsoreaza niciodata - indiferent daca este seceta sau ploua abundent. Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a nu avea fund: oamenii din zona spun ca au aruncat in ea un bolovan greu de 20 de kilograme. Acesta ar fi disparut fara urma in doua saptamani…
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
+of+DSC03348.jpg)
Postări
